„Știi tu ce înseamnă să fii copil?
Înseamnă să crezi în dragoste, să crezi în frumusețe, să crezi în credință.
Înseamnă să fii atât de mic, încât spiridușii să ajungă să-ți șoptească la ureche. „
Francis Thompson
În partea aceea, unde mă așezasem, în așteptarea plecării avionului spre București, erau doar vreo zece persoane..
Citeam, iar vocea ei șoptită mi s-a părut nefirească:
-Sunteți drăguță să vă uitați și la copilul meu câteva minute? să merg și eu la toaletă.
A dispărut într-o clipă.
Un căpușor transpirat își odihnea visele direct pe mușamaua scaunului.
Și strălucirea unui cerceluș în urechea stângă.
În tricoul ei roșu, fetița era nespus de frumoasă.
În tricoul ei roșu, fetița era nespus de frumoasă.
Umede,buzele, în formă de inimioară, culegeau surâsul neobosit al neopritei libertăți copilărești.
În secunda următoare, m-am și văzut răspunzând întrebărilor vreunui temător vameș.
Și m-au cuprins emoțiile.
Pare un ingeraș adormit, mi-am zis,
Nici nu mai conteaza dacă tânăra care a dispărut, aproape pe furiș,nu s-ar mai întoarce...
Priveam degețelele adunate în somn de vise albastre, piciorușele asteptând mângâiere.
-Vă mulțumesc mult, doamnă!
Îmbrăcată în negru, tânăra blondă ține în mână un plic mare, transparent, din care se zăresc înscrisurile unui certificat de naștere. Pe umăr, breteaua unei poșete, în care, sigur, nu ar fi încăput pantofiorii fetiței pe care mi-o lăsase în grijă.
Singurul lor bagaj.
S-a anunțat plecarea avionului.
Nu știu cand au dispărut cele două fugare.
Nici in avion nu le-am zărit.
Voluptoasă, sculptând, doar ea știe cum, direcții pentru fiecare, viața alunecă asemenea izvorului, printre pietre, ascunde întâmplâri prin crăpături secrete, frânge visuri și speranțe, răscolește cămăruțe uitate deschise, dar, grijulie ca o mamă, ne rostuiește pe toți.
Cum poate .
Au trecut opt ani de atunci.
Mă gândesc cu drag și duioșie la nepoțeii mei.💓💓💓💓
Și la copiii mei- bărbați!💓💓
Dar și la micuța prințesă fugară în blugi.
Mă gândesc la milioanele de copii ucraineni siliți să se maturizeze brutal, într-o lume pe care adulții nu reușesc să o facă bună...
Dar și la micuța prințesă fugară în blugi.
Mă gândesc la milioanele de copii ucraineni siliți să se maturizeze brutal, într-o lume pe care adulții nu reușesc să o facă bună...
La mulți ani, copii de pretutindeni!💓
Rugați-vă ca adulții care cârmuiesc lumea să-și redescopere copiii din suflete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu