Ziua aceasta așterne laolaltă mai multe simboluri.
Mi-a fost dat nu doar să văd râul Iordan,binecuvântat de Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul; i-am călcat undele, simțându-i atingerea duioasă.
Neprețuit dar!
Uriașă este puterea gândului!💓
În jocul colorat al întâmplărilor, cu al lui caligrafic catalog de suflet,în dansul imaginar al Sânzienelor, îmi vin în minte frânturi din orele de folclor, ale distinsului nostru profesor, din anii studenției, Gheorghe Vrabie. 
Vorbă duioasă, plete și mustață, ninse de anii bătrâneții, adunând în palma stângă cu trei degete ale celeilalte mâini informații despre obiceiuri și datini.
Și motto-ul, cam hazliui pentru noi: ”străbate ca un fir roșu...„
Noi, vreo nouăzeci la număr, în amfiteatrul Sălii Unu, multe fete și doar câțiva băieți, îl ascultam cuminți, notam în caiete.
În banca a doua:Petrică, eu și Marilena.💓
Astăzi se fac trei ani de la revederea noastră- foști studenți, mămici, tătici, bunici, cu neuitarea în gând.
Sunt Sânzienele, cu parfum de drăgaică și alesături în altițe de ie!
Vechi și nou laolaltă, viața în pasul ei, când lacom, când domol.
Neobosit călător este gândul!💓
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.