sâmbătă, 31 decembrie 2022

La mulți ani, cu flori de stâncă!

 Am căutat  printre  florile pe care  le-am  cules de-a lungul anilor, pe unde m-au purtat pașii.


 Ce se vede  este  un pâlc din Munții Măcinului, Dobrogea. Niște  floricele crescute din  atolii unor vremuri pierdute în  negura timpului.
 Poate că se cheama”sincerică„.
 Sau ”mierluță”. 
  Nu știu.
 Ce știu este  că  eram fascinată  de Dobrogea, ”fiică de rege get și de dansatoare tătăroaică, încă de pe  vremea , când umbla  cu picioarele  goale în țărână”.
Am cunoscut-o așa, din  scrierile  lui Geo Bogza.
  O văzusem, în treacăt, atunci când mergeam cu copiii la mare. 
Îndeaproape, abia în 2021.
  O lume tulburătoare  prin  frumusețea ei pură, naturală, sălbatică!
Undeva, în  Cheile  Dobrogei, când nici nu te aștepti, răsare în fața ochilor un fel de ”sfat ”al stâncilor, o horă, o șezătoare a pietrelor, amintind , cumva, de  Marea Sarmatică
Și pe stâncile astea mângâiate de aleanul soarelui și de o muzică  doar simțită în  valuri de vânt molcom cresc aceste flori  mici, albe.
   Țâșnesc  din stâncă!
 Așa  cum face și viața!
 Să ne fie  mai curată, în anul ce  vine!
 La mulți ani!

5 comentarii:

  1. La multi ani cu pace si impliniri sufletesti!
    Doamne ajuta!
    Azi am facut curat pe balcon unde am un colt verde...am mai facut unele mici modificari,aranjamente.E un fel de a invoca frumosul,armonia,speranta ...nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să fie pace și sănătate!
      Cred că pe celelalte le putem gospodări oricum.

      Ștergere
    2. Modart, cred că ordinea , micile aranjamente care plac ochiului și sufletului sunt tot forme ale speranței, ale unui fel de optimism crescut din frumusețe!

      Ștergere
  2. Eu sunt născută în Măcin. N-am cunoscut Dobrogea și n-am iubit-o până când m-am mutat într-un alt oraș. Acum mergem în drumeții să-mi potolesc dorul.

    RăspundețiȘtergere
  3. O, Laura!
    Cred că nu puteai să-i înțelegi poezia, aspră și unică , în același timp...Dobrogea pare a fi ruptă de altundeva; se adună acolo , laolaltă, departele și aproapele!
    Eu l-am citit pe Geo Bogza.... întâi, m-au fascinat descrierile lui, mai apoi, am văzut locurile. Nu suficient, dar sunt unice!
    Fabuloase, mirifice, triste și fericite, în același timp!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.