Nu ajunge să trăieşti viaţa,

 trebuie să o câștigăm„,

Victor Hugo, ” Notre- Dame de Paris”.

Era în vara lui 2018.

Eu și Rodica Semartian, fosta mea colegă de liceu și bună prietenă, ne-am dorit să revedem Franța. Era un dar pentru sufletele noastre!

Ne-am dus în Normandia.

A fost o excursie bogată,frumoasă, densă, captivantă.

În ultima amiază, am ajuns la Paris. Am alerrgat la basilica

Sacré-Cœur, ne-am zis apoi că nu se știe dacă vom ajunge vreodată în Orașul Luminilor, așa că, într-un suflet, ne-am dus la Notre- Dame. 

Soarele ardea, o încolăcită coadă stufoasă cupridea curtea,, eu nu credeam că mai avem vreo șansă de a trece pragul măreței zidiri.

Rodica mi-a smucit mâna, ne-am strecurat hoțește , când pe lângă, când pritre oameni, poate că unii ne apostrofau, dar nu am cedat.

Pentru un sfert de oră, ne-am aflat în interiorul Catedralei!

Câteva poze, mai mult în fugă...

Am fost binecuvântate, după nu prea multă vreme, un incendiu uriaș a transformat-o în scrum.

Se va fi reconstruit, oare?