fără limite, dorul

Mi se potrivește toamna. 

În tonuri. În șoapte . Și zvonuri.

 Îmi place iarna. 

 În speranța că vin renii.

 Cu povesti albastre.

 În zbor de îngeri. 

Cu fâlfâiri cuminți de doruri.

 Și dacă și porția de zăpadă s-a epuizat, 

Aduc în casa bradul.

 În verde . În beteală

Până către  Mărțișor.

 Mă mint frumos,am luat vorba cuiva.

 Sună bine. Calm. Ca o promisiune. 

Gândurile nu pot fi ascunse,

. Aleargă. În stoluri.

 Întrec depărtarile. Topesc orgolii.

 În lumea lor, a gândurilor, lumea arată altfel.

 Un basm fără început. Fără sfârșit. 

Ca și norii. tăcuți

De toamnă. De iarnă  De lacrimi.. De doruri.