Dacă scriitorii sunt răni sângerânde

 ale culturiii....)❤

„ Eu am un mare respect pentru oamenii care gândesc diferit de mine. Avem tendinţa să băgăm cuţitul într-un om care gândeşte altfel..."
Nicolae Manolescu.

Cam asta mi-a venit în minte citind despre cum au motivat academicienii neprimirea scriitorului Mircea Cărtărescu între ei

Citesc. Nu atât cât aș vrea, nu la fel de repede ca altădată.
”O fi de vină vârsta”, îmi spun așa, împăciuitor, câteodată.
Timp aș avea, îmi plac și filmele, sunt și plimbăreață, așa că...asta e.
Încă îmi cumpăr cărți..Îmi este atât de drag parfumul librăriilor! Într-una dintre ele, o am pe Anișoara, fosta mea dragă elevă!
Și mă bucur foarte tare, când primesc în dar o carte.
Dintre cărțile lui Nicolae Breban, am citit câteva...„Animale bolnave”, în anii studenției, „Bunavestire”, pe care zadarnic am căutat-o acum, ( ca și ” Îngerul de gips„ )și ”Drumul la zid”.
Toate mi-au plăcut, la vremea lor! nu-mi amintesc prea mult, dar simt că au ajutat la formarea mea..
( o să frunzăresc”Drumul la zid”).
Dacă ar fi să spun doar câteva vorbe despre proza lui Nicolae Breban, poate că acestea s-ar concentra în: epic și analiză.
Asta, ca să încerc, cumva, să -mi explic sentimentele care ar acoperi motivele respingerii scriiturii lui Mircea Cărtărescu.

Prima carte scrisă de el, pe care am citit-o, a fost cea de poezie. ””Dragostea” , carte care poartă amprenta purității și a candorii erotice.
Mi-a plăcut!
Din când în când, m-am mai pitulat printre paginile ei.
„”ciudato, structura mea departe-de-echilibru
regat tărcat între Tigru și Tibru,
nici Miss Dior
nu ar pieptăna părul tău de filme color
cu bucle bizare...”
Trăim liniștit”
Am citit apoi cinci cărți de proză.
Diferite ca teme, ca abordare.ca scriitură.
Cel mai mult, mi-a plăcut „Melancolia„
Când am ajuns la ” Theodoros”, m-am oprit.

Nu intru în detalii, dar, în felul meu, am suferit că scriitorul Mircea Cărtărescu a fost refuzat de către confrați.
Dureros, foarte dureros gest!
”A trebuit să vină însă clipa în care contemplarea devine, deodată și fără nimic între ele( haos și creație), faptă.
Fără niciun gând, fără nicio lumină din interior, ca și când universul și băiatul ar fi străbătut puntea arcuită peste vid dintre voință și mișcare.„
Mircea Cărtărescu, ”, ”Melancolia, , pagina 242.