Înspăimântătoarea prognoză meteo de aseară n-a reușit să mă țină în casă, nu puteam rata o seară muzicală, deși tema îmi era necunoscută, dat fiind faptul că în ultimele două săptămâni am lipsit din oraș.

Sala arhiplină, discursul primarului- promisiuni că în următorii ani, Filarmonica va avea , domiciliu propriu în locul cinematografului București, coșul cu trandafiri albi, felicitările pentru sensibilul, ca o domnișoară, director al Centrului Cultural și, mai ales programul- Liliacul , de Johann Strauss- dirijor Tiberiu Oprea, ei bine, toate acestea au fost componenentele unei prelungite seri de omagiere a celor cinci ani de Filarmonică piteșteană.

Un spectacol frumos, de la costume, decor, interpretare, trăiri până la starea de bucurie nereținută , pe care muzica și teatrul le pot dărui spectatorilor de toate vârstele.
Subiect simplu-punerea în aplicare , pe căi întortocheate a unei decizii de trimitere la închisoare a lui Gabriel von Einstein, Alfred Pascu, din cauza bâlbâielilor avocatului personal, Viorel Ciurdea, creează șansa ca eleganta lui soție, Rosalinda, Doina Scripcaru, să-l primească acasă pe cântărețul de canto, Alfred, Daniel Madia, fostul ei iubit, fericit până peste poate, la auzirea teribilei știri.
Ițele acestei țesături sunt rând pe rând încurcarte și descurcate, grație abilității Adelei, fata în casă, Mediana Vlad- în viața civilă, soția dirijorului Tiberiu Oprea, ajutată de intrigile surorii ei Ida-Haricleea Marica.
Două personaje masculine se implică total, în construirea teribilei farse, prin care trebuie să i se plătească lui Einstein o veche poliță-notarul Falke-Ștefan Popov și Frank, directorul închisorii, Răzvan Georgescu.
Sforile se trag în casa plictisitului prinț Orlovsky-Raluca Cioca, care organizează, de revelion, un bal mascat pentru a mai alunga monotonia zilelor izbitor de asemănătoare, grație câștigului și bogăției .
Farse, încurcături, comic de situație, de caracter și de limbaj, joc frumos, bilețele, muzică, suspance.
În final, acțiunea se mută la închisoare, unde nu prea sunt locuri, așa că nou-veniții riscă să fie dați afară.
Apare un pitoresc personaj, care prin savoarea improvizației/ limbajului, /gesturilor / comentariului cu fotografi /cameramani și , mai ales, cu două doamne din sală- Paula Ciuclea, patroana Corului academic Divina Armonie și bine cunoscuta traducătoare de filme, Irina Nistor, a prelungit acțiunea într-o savuroasă dezordine organizată, construind un final de zile mari.
Râsul și buna dispoziție au contaminat întreaga sală.

Maestrul Radu Gheorghe, Frosch, gardianul- ajutor de director general, bine afumat cu un ciocan de șliboviță, ca și șeful său, de altfel, ne-a oferit un spectacol cu MAJUSCULE!
Un Liliac în hohote de râs!
îți place opereta?