veselă pușcărie

 Înspăimântătoarea prognoză meteo de aseară n-a reușit  să mă  țină în casă, nu puteam rata  o seară  muzicală, deși tema  îmi era necunoscută, dat fiind faptul că  în  ultimele două săptămâni  am lipsit din oraș.

 Sala arhiplină, discursul primarului- promisiuni că   în următorii ani, Filarmonica va avea ,  domiciliu  propriu în  locul cinematografului București,  coșul cu trandafiri albi, felicitările pentru   sensibilul, ca o domnișoară, director al Centrului Cultural și, mai ales programul- Liliacul , de  Johann Strauss- dirijor Tiberiu Oprea,  ei bine, toate acestea   au fost  componenentele unei prelungite seri  de  omagiere a   celor cinci ani de Filarmonică piteșteană.

Un spectacol frumos, de la costume, decor, interpretare, trăiri până la  starea de bucurie   nereținută , pe care  muzica  și teatrul le pot dărui  spectatorilor de toate vârstele.

Subiect simplu-punerea în aplicare , pe căi întortocheate a unei decizii de trimitere la închisoare a  lui Gabriel von Einstein,  Alfred Pascu, din cauza bâlbâielilor avocatului personal, Viorel  Ciurdea, creează  șansa ca   eleganta lui soție, Rosalinda,  Doina Scripcaru,  să-l primească acasă pe cântărețul de canto, Alfred, Daniel Madia,  fostul  ei iubit, fericit până peste poate,  la auzirea teribilei știri.

Ițele acestei  țesături sunt  rând pe rând încurcarte și descurcate, grație  abilității  Adelei,  fata în casă, Mediana Vlad- în viața civilă, soția dirijorului Tiberiu Oprea,  ajutată de  intrigile surorii ei Ida-Haricleea Marica. 
Două personaje masculine  se implică  total, în construirea teribilei farse, prin  care  trebuie să i se plătească lui Einstein o veche poliță-notarul Falke-Ștefan Popov și  Frank, directorul închisorii, Răzvan Georgescu.

 Sforile se trag în casa plictisitului prinț Orlovsky-Raluca  Cioca,  care  organizează, de revelion,   un bal mascat  pentru a  mai alunga  monotonia zilelor izbitor de  asemănătoare, grație   câștigului și bogăției .

Farse,  încurcături,  comic de situație, de caracter și de limbaj,  joc frumos,  bilețele,  muzică,  suspance. 

  În final, acțiunea se mută la închisoare, unde nu prea sunt locuri, așa că nou-veniții riscă să fie dați afară. 
 Apare un pitoresc  personaj,   care  prin savoarea improvizației/ limbajului, /gesturilor / comentariului cu  fotografi /cameramani și , mai ales, cu  două doamne din sală- Paula  Ciuclea, patroana Corului academic Divina Armonie  și bine cunoscuta traducătoare  de filme, Irina Nistor, a   prelungit acțiunea  într-o  savuroasă  dezordine   organizată,   construind  un final de zile mari. 
Râsul și buna dispoziție au contaminat întreaga  sală.
  Maestrul Radu Gheorghe, Frosch,  gardianul- ajutor de director general, bine  afumat  cu un ciocan  de  șliboviță, ca și șeful său, de altfel,  ne-a oferit un spectacol   cu MAJUSCULE!

  Un Liliac  în hohote de râs!

îți place opereta?