Virtutea ce repară, pe când descurajat
de opiul fals, de gândul mereu controversat
sau ce apasă tare, cu greutate, silnic,
în triviale fapte și în contactul zilnic,
hrănește mintea noastră și drege nevăzută
virtutea, ce plăcerea e-n strare s-o asmută,
ce ne pătrunde și urcă-n sfere,
sus, sus, și ne înalță când suntem în cădere.”
Cea mai bună parte din viața unui om sunt micile sale fapte uitate și fără nume, de dragoste și de bunătate.
William Wordsworth ( unul dintre cei mai mari poeți ai lumii)
și o poveste de...octombrie
(după Esop, dar mereu valabilă)
Tustrei erau vânători.
S-au întâlnit într-o pădure și, după îndelungi discuții, leul, vulpea și măgarul au hotărât să se asocieze. Să fie tovarăși.
Chiar în prima zi au avut noroc de o pradă bogată.
Leul i-a cerut măgarului s-o împartă. Modest, cinstit, cu frica lui Dumnezeu, măgarul a făcut
trei porții egale, punând în dreptul fiecărui asociat câte una..
Atât de tare s-a înfuriat leul, că l-a înghițit pe dată.
I-a cerut vulpii să împartă prada.
S-a uitat vulpea la vânat, s-a uitat la botul leului, apoi a așezat aproape toată prada în fața lui, oprind pentru ea doar un oscior.
Tare bucuros a fost leul!!
Mânca, se lingea pe gheare și se alinta.
Vulpea înghițea în sec, cu ochii în lacrimi.
- Auzi, vulpeo, cum de ți-a venit ideea să împarți atât de bine vânatul, să faci un gest atât de potrivit?? de unde ai deprins tu arta împărțirii? o întreabă el, într-un târziu.
-De la măgar, mărite domn.
Leul a zâmbit mulțúmit, și așa au rămas ei buni tovarăși, așa or fi și astăzi....
S-au întâlnit într-o pădure și, după îndelungi discuții, leul, vulpea și măgarul au hotărât să se asocieze. Să fie tovarăși.
Chiar în prima zi au avut noroc de o pradă bogată.
Leul i-a cerut măgarului s-o împartă. Modest, cinstit, cu frica lui Dumnezeu, măgarul a făcut
trei porții egale, punând în dreptul fiecărui asociat câte una..Atât de tare s-a înfuriat leul, că l-a înghițit pe dată.
I-a cerut vulpii să împartă prada.
S-a uitat vulpea la vânat, s-a uitat la botul leului, apoi a așezat aproape toată prada în fața lui, oprind pentru ea doar un oscior.
Tare bucuros a fost leul!!
Mânca, se lingea pe gheare și se alinta.
Vulpea înghițea în sec, cu ochii în lacrimi.
- Auzi, vulpeo, cum de ți-a venit ideea să împarți atât de bine vânatul, să faci un gest atât de potrivit?? de unde ai deprins tu arta împărțirii? o întreabă el, într-un târziu.
-De la măgar, mărite domn.
Leul a zâmbit mulțúmit, și așa au rămas ei buni tovarăși, așa or fi și astăzi....
Fiind vorba despre o fabulă , ea are și o morală. Care ar fi aceea?
p.s. îndrăznesc să te întreb ce gest frumos ai făcut astăzi?
