Se afișează postările cu eticheta leul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta leul. Afișați toate postările

duminică, 12 octombrie 2014

anume timp în viață ni s- a scris

care conține aparte și precis
Virtutea ce repară, pe când descurajat
de opiul fals, de gândul mereu controversat
sau ce apasă tare, cu greutate, silnic,
în triviale fapte și în contactul  zilnic,
hrănește mintea  noastră și drege  nevăzută
virtutea,  ce plăcerea e-n strare s-o asmută,
ce ne  pătrunde și urcă-n sfere,
sus,  sus, și ne înalță când suntem în cădere.” 

Cea mai bună parte din viața unui om sunt micile sale fapte uitate și fără nume, de dragoste și de bunătate.
William Wordsworth ( unul dintre cei mai mari poeți ai lumii)

 și o poveste de...octombrie
 (după Esop, dar mereu valabilă)
 

Tustrei erau vânători.
  S-au întâlnit  într-o pădure și, după îndelungi discuții, leul, vulpea și măgarul au  hotărât să se asocieze. Să fie tovarăși. 
 Chiar în prima zi au avut noroc  de o pradă  bogată. 
 Leul i-a cerut măgarului  s-o împartă. Modest, cinstit,  cu frica lui Dumnezeu, măgarul a făcut trei porții egale, punând în dreptul fiecărui asociat  câte una..
Atât de tare s-a înfuriat leul, că l-a înghițit pe dată.
I-a cerut vulpii să împartă  prada.

 S-a uitat vulpea la vânat, s-a uitat la botul leului, apoi  a  așezat  aproape  toată prada în fața lui, oprind pentru ea  doar  un oscior.
 Tare bucuros a fost leul!!

 Mânca, se lingea pe gheare și  se alinta.
Vulpea înghițea în sec, cu ochii în lacrimi.

- Auzi, vulpeo, cum de ți-a venit ideea să  împarți atât de  bine vânatul, să faci un gest atât de  potrivit?? de unde ai deprins tu  arta împărțirii? o întreabă el, într-un târziu.
-De la măgar, mărite domn.

Leul a zâmbit mulțúmit, și așa au rămas ei  buni tovarăși, așa or fi și astăzi.... 

Fiind vorba despre o fabulă , ea are și o morală. Care ar fi aceea?

p.s.  îndrăznesc să te întreb ce gest frumos ai făcut astăzi?

duminică, 5 februarie 2012

șeful are

  întotdeauna dreptate.//
Munca rămâne , de obicei, pentru cei care nu și-au atins  nivelul de incompetență- Legile lui Murphy//
Eu îl știam așa:
Melc, melc, Cotobelc,
Ghem  vărgat
Și ferecat,
Lasă noaptea din găoace,
Melc nătâng și fă-te-ncoace,
Nu e bine să te-ascunzi
Subt păreții grei și scunzi;
………..
Iarna coarnele se frâng,
Melc nătâng,
Melc nătâng„..
Ion Barbu, După melci..
Așa mi-l închipuiam- ascuns iarna, acoperit cu frunze și buruieni, în căsuța lui  de var..
 Cineva l-a întâlnit într-o stepă.
Melcul își târa agale casa în spinare..
Se întâlnește cu girafa.
-Sărut gâtul tău frumos, doamnă!
-Să trăiești, Șefu!
Melcul își continuă drumul. Apare de undeva un sconcs.
-Te salut cu mult respect, domnule sconcs!
-Să trăiești, Șefu!
Și melcul pleacă mai departe.
De printre nori, se arată vulturul,  face câteva salturi mărețe.
-Te salut cu tot respectul , domnule vultur!
-Să trăiești , Șefu! zice vulturul, luându-și zborul.
Mai întâi apare trompa, apoi se vede trupul greoi al elefantului. De sub căsuța lui de var, melcul   își mișcă un corn:
-Salutare, mărite domn!
-Să trăiești, Șefu! vine imediat răspunsul.
Melcul lasă dâre de mirare prin iarba uscată, când, lângă el, se oprește leul. Speriat, melcul  i se adresează:
 -Să trăiești, mărite rege!
-Să trăiești, Șefu!  răspunde politicos regele tuturor animalelor.
Melcul  scoate toate cele patru cornițe în semn de mulțumire. Își ia  inima lui de melc în dinții lui  de melc și  îl întreabă pe rege de ce  toată  dobitocia  i se adresează tocmai lui cu Să trăiești, Șefu!! 
   Cum , chiar nu știi de ce,  te lămuresc eu:
       te miști încet
  nu faci nimic toată ziulica
 nu ai coloană vertebrală..
    ești Șef!!//( după o parabolă primită pe mail)
Așa o fi?


(cadou de la vala)