Virtutea ce repară, pe când descurajat
de opiul fals, de gândul mereu controversat
sau ce apasă tare, cu greutate, silnic,
în triviale fapte și în contactul zilnic,
hrănește mintea noastră și drege nevăzută
virtutea, ce plăcerea e-n strare s-o asmută,
ce ne pătrunde și urcă-n sfere,
sus, sus, și ne înalță când suntem în cădere.”
Cea mai bună parte din viața unui om sunt micile sale fapte uitate și fără nume, de dragoste și de bunătate.
William Wordsworth ( unul dintre cei mai mari poeți ai lumii)
și o poveste de...octombrie
(după Esop, dar mereu valabilă)
Tustrei erau vânători.
S-au întâlnit într-o pădure și, după îndelungi discuții, leul, vulpea și măgarul au hotărât să se asocieze. Să fie tovarăși.
Chiar în prima zi au avut noroc de o pradă bogată.
Leul i-a cerut măgarului s-o împartă. Modest, cinstit, cu frica lui Dumnezeu, măgarul a făcut
trei porții egale, punând în dreptul fiecărui asociat câte una..
Atât de tare s-a înfuriat leul, că l-a înghițit pe dată.
I-a cerut vulpii să împartă prada.
S-a uitat vulpea la vânat, s-a uitat la botul leului, apoi a așezat aproape toată prada în fața lui, oprind pentru ea doar un oscior.
Tare bucuros a fost leul!!
Mânca, se lingea pe gheare și se alinta.
Vulpea înghițea în sec, cu ochii în lacrimi.
- Auzi, vulpeo, cum de ți-a venit ideea să împarți atât de bine vânatul, să faci un gest atât de potrivit?? de unde ai deprins tu arta împărțirii? o întreabă el, într-un târziu.
-De la măgar, mărite domn.
Leul a zâmbit mulțúmit, și așa au rămas ei buni tovarăși, așa or fi și astăzi....
S-au întâlnit într-o pădure și, după îndelungi discuții, leul, vulpea și măgarul au hotărât să se asocieze. Să fie tovarăși.
Chiar în prima zi au avut noroc de o pradă bogată.
Leul i-a cerut măgarului s-o împartă. Modest, cinstit, cu frica lui Dumnezeu, măgarul a făcut
trei porții egale, punând în dreptul fiecărui asociat câte una..Atât de tare s-a înfuriat leul, că l-a înghițit pe dată.
I-a cerut vulpii să împartă prada.
S-a uitat vulpea la vânat, s-a uitat la botul leului, apoi a așezat aproape toată prada în fața lui, oprind pentru ea doar un oscior.
Tare bucuros a fost leul!!
Mânca, se lingea pe gheare și se alinta.
Vulpea înghițea în sec, cu ochii în lacrimi.
- Auzi, vulpeo, cum de ți-a venit ideea să împarți atât de bine vânatul, să faci un gest atât de potrivit?? de unde ai deprins tu arta împărțirii? o întreabă el, într-un târziu.
-De la măgar, mărite domn.
Leul a zâmbit mulțúmit, și așa au rămas ei buni tovarăși, așa or fi și astăzi....
Fiind vorba despre o fabulă , ea are și o morală. Care ar fi aceea?
p.s. îndrăznesc să te întreb ce gest frumos ai făcut astăzi?
(de la S.M)
RăspundețiȘtergere„Lupii şi oile . ( Se pare tot de la Esop ) “ Lupii, mari diplomaţi, au chemat oile, mai nediplomate, să facă un tratat de pace. Dar voi sunteţi răi ! au răspuns oile. Nu suntem răi au zis lupii.(care şi-au schimbat părul ) Suntem şi noi ca şi voi, avem blană ca şi voi.Câinii voştri sunt de vină, care ne latră mereu şi ne provocă. Alungaţi câinii, şi va fi pace. Oile, fără diplomaţie, au crezut în propunerea lupilor şi au trimis toţi câinii în şomaj.Cum a decurs apoi pacea pentru bietele oiţe, numai lupii, (care nu şi-au schimbat năravul ) ştiu ”
( un posibil răspuns)
RăspundețiȘtergere~`Blânde oile atuncea l-acel plan s-au conformat,
Consultând în plebiscitul[2] prin voturile comune,
Mic şi mare, surd şi mutul, liber toţi au declarat
Din cea zi fără de preget omului a se supune
Ş-a-ntroduce pentru vite liberale parlamente
Spre a dezbate interesul prin solide argumente.
După ce să lămuriră toate articole-n congres,
Se decise diplomatic un ministru a trimete,
Pentru care, ca cel ager, Korn-Mintosul s-au ales
De a supune cazul public conferenţiei secrete.
Datu-i-s-au vulpea veche secretar şi consiliere
Şi un corb pentru depeşe ca să fie curiere.” Oile, Gh. Asachi
Eu, dacă mă punea să împart, scoteam pistolul şi de-abia atunci vedeam curajul "Majestăţii sale"!
ȘtergereAltminteri, neexistând echilibru de forţe, nu se poate împărţi exact şi egal.
PS: şi totuşi, se ridică întrebarea (!!!)... şi zice: "dacă aveai pistol, nu cumva erai şi tu... partinic?!
Cameleonul,
RăspundețiȘtergereAcuma vin eu și completez : toțí aveau pistol, că de aceea erau vânători, nu?
p.s.„povestea” este de octombrie(2014)