”dezlegată iar, aripa vrea să fie călătoare...”

Nu, să nu crezi că sunt Alpii” cu a lor frunți de gheață”. Imaginea este de la Bușteni.
 Așa cum sunt multe locuri ale noastre: splendide  în sălbaticia  lor unică, atinse  cu talpa bătucită de glod și de gropi, neîntrecute în tăcută  așteptare. 
 Câtă(mai) pot duce.

în trecere

Să dai, să dai, iată marea fericire a vieții. 

Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile, să-ți trăiești aventurile, să-ți trăiești durerea... Să plângi, un timp... și apoi să râzi. Panait Istrati

Mulțumesc frumos  tuturor celor care mi-au călcat pragul,  câtă vreme  am lipsit! !!

Deocamdată, un modest buchețel de imagini!

Nedeslușite gânduri se scaldă-n adâncuri  uimite,

vise trezite în nopți cu gene târzii;

stârnesc  dimineți fără nume, în locuri uitate

Și pașii te duc, răbdători, printre clipe..//

p.s.  cine ghicește numele orașului??