Sigur și tu primești de la prieteni filmulețe, cugetări, poeme, povestioare cu tâlc, muzică, filme.
Dintr-un asemenea filmuleț, aflu că niște psihologi, interesați să găsească un copil cu inteligența afectivă cea mai puternică, au adresat întrebarea ce este dragostea? unui eșantion de copii, a căror vârstă era cuprinsă între 4 și 8 ani.
Răspunsurile primite i-au impresionat puternic pe realizatorii cercetării.
Am selectat câteva dintre ele.
-Când cineva te iubește, are un mod deosebit de a-ți spune numele, încât te simți în siguranță, când te strigă .
-Când nu iubești, este interzis să spui „te iubesc„, dar când iubești, trebuie să o spui mereu, pentru că oamenii uită.
-Dragostea este când faci pe cineva să zâmbească, chiar dacă este foarte obosit.
Printre copii, se afla un băiețel, prieten cu un bătrân, a cărui soție decedase de curând.
Bătrânul era foarte trist. Toată ziua își ținea fruntea în palme și privea în gol. Nu se mai dezlipea de o băncuță.
Într-o zi, copilul a dispărut de acasă.
Căutându-l, mama l-a găsit în brațele prietenului său.
Erau foarte fericiți împreună.
-Cum ai reușit? ce ai făcut? l-a întrebat mama.
Nimic..pur și simplu l-am ajutat să plângă!
Băiețelul de 4 ani a fost declarat copilul cu inteligența afectivă cea mai mare.//
p.s. tu ce spui?
Gina, de data asta ma voi feri cu strasnicie de cuvintele mari. IUBIREA e mare, nu cuvintele care o povestesc.
RăspundețiȘtergereCand iubesti, vrei ca celalalt sa fie mai fericit decat tine. Iubirea pentru copilul tau te face sa treci muntii intr-o clipa si sa faci doar un pas pentru a sari marea. Atentie celor care s-ar lega de ceea ce mi-e drag! Asta vreau sa spun: daca iubesti, protejezi. Daca iubesti, ii faci fericiti pe cei iubiti. Daca iubesti, te gandesti sa-l faci pe celalalt sa se simta extraordinar de bine! Eu iubesc si cred ca sunt fericiti cei pe care ii iubesc. Tu ce zici, mama iubitoare? Imbratisari!
,, Daca dragoste nu e, nimic nu e ...,,
RăspundețiȘtergereMirela,
RăspundețiȘtergereDe când este lumea, s-au spus cuvinte mari pentru trăiri înalte.
Cum ar putea fi altfel, când fiecare crede că iubirea lui este unică?
Sunt iubiri și iubiri- unele te înalță, altele te învață prudența..
Ce ne salvează este că, până la urmă, ajungem să credem că toate pe lumea asta sunt relative.
Iubirea de mamă? Este singura necondiționată!
Fiindcă mă întrebi , o să-ți spun că am fost și sunt leoaică în dragostea pentru fiii mei.
O seară frumoasă!
spun doar că toţi copiii sunt inteligenţi, numai că unii nu au pe nimeni!
RăspundețiȘtergereo seară frumoasă!
Copii înțeleg lucrurile chiar mai bine decât adulții, nu se pierd în detalii și ajung direct la sâmbure...
RăspundețiȘtergereEmoționantă povestire
Mereu copiii gasesc modalitati simple care insenineaza vietile celor batrani.Nu degeaba se spune ca bunicii isi iubesc nepotii mai mult decat pe proprii copii.
RăspundețiȘtergereInteligenta afectiva este, pentru mine, un concept destul de nou; caut sa-l integrez in ceea ce inteleg din comentariile religioase ale diverselor denominatii crestine.
RăspundețiȘtergere@Micuțul,
RăspundețiȘtergereFiindcă l-ați citat pe autorul trilogiei„Cel mai iubit dintre pământeni„, care, la rându-i , a parafrazat un citat din învățătura apostolului Pavel„Despre dragoste și bunurile ei„, o să completez tot cu o vorbă de duh-„A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi„- Octavian Paler.
Mulțumesc!
Ottilia,
RăspundețiȘtergereAm lucrat un an într-o școală specială. Da, copiii cu probleme iubesc , poate, chiar mai mult decât ceilalți, se „ agață„ de orice firicel care le-ar putea dărui un strop de tandrețe. Lumea lor este vitregă..
Vera,
RăspundețiȘtergereCred că noi, cei mari, ne pierdem printre vorbe..spiritul nostru se „tocește„.
Am observat și totdeauna i-am încurajat pe copii să fie ei înșiși..chiar când interpretează o poezie, o situație.
Dacă am rămâne , sufletește, copii..
Angi,
RăspundețiȘtergereSunt și mamă și buni. Îmi iubesc fiii la fel de mult ca atunci când erau mici. Pentru nepoței, am un alt fel de iubire- mai blândă, mai înțelegătoare. Lumea lor este atât de frumoasă!!
Hai să-ți povestesc ceva nostim- sunt născuți la diferență de o zi, amândoi sunt lei..la diferență de 7 ani.
Am sunat pentru cel mic, l-am felicitat, i-am spus când îi duc darurile.
A doua zi, am sunat pentru cel mare- nu era acasă, plecase la pescuit. Cel mic a auzit...știe că , de obicei, când vorbim-eu și cel mare- tema noastră este gramatică. Și nu-i este prea confortabil..
Când s-a întors fratele lei de la pescuit, cam morcovit, mezinul a sărit- Horrria( el vorbește rârâit), știi ce cadou îți aduce buni de ziua ta? un test la gramatică...
Simpatic, nu? are 5 ani.
O zi frumoasă îți doresc!!
@Daurel,
RăspundețiȘtergereCred că societatea actuală , lumea, în general, ocolește această latură umană, extrem de importantă. Poate că tocmai de aceea, ne-am îndepărtat unii de alții, pentru că latura noastră lăuntrică, extrem de interesantă este dată uitării total. Ești „tare„, dacă ai durități, dacă nu te uiți la nimeni, nu spui bună ziua, nu te interesează cel de lângă tine.
Copiilor li se „tocesc ” sentimentele chiar de către părinți..de societate ce să mai vorbim??/
Mi-au plăcut foarte mult cugetările despre iubire, evident. Un moment magic, împărtăşit şi împărţit la doi... Greu de descoperit, şi mai greu de păstrat...
RăspundețiȘtergereGânduri bune, Gina! O zi cât mai însorită!
Cris,
RăspundețiȘtergereAm gândit postul nu pentru a culege maxime și aforisme..m-a impresionat profunzimea gândirii copilului, invitat să vorbească, așa cum simte, despre teme pe care adulții le bagatelizează.
De fapt, cred că vorbele devin dușmani pentru cei mari- vorbim mult prea mult și spunem mult prea puțin.
Copiii au acea puritate nereținută, pe care le-o conferă sinceritatea.
Adulții vorbesc de circumstanță, de cele mai multe ori.
Cât din ce spunem zilnic are reprezentativitate în spațiul real??
Fiindcă se comentează mult despre copii aici (nici nu se putea altfel, având în vedere tema propusă), aș vrea să vă spun că, și la recenta întâlnire a promoției noastre, eroii principali ai relatărilor au fost COPIII. Copiii noștri și copiii copiilor noștri. Să-i fi văzut vorbind despre copii sau nepoți pe acei ”duri”, cum sunt văzuți, de cele mai multe, ori militarii!
RăspundețiȘtergereDumneavoastră, doamna Gina, care, văd, ați vizitat blogul http://1971campulung.blogspot.com/, ați remarcat expresia fețelor colegilor mei, astăzi bunici. Privindu-l pe micuțul bucovinean care cântă, parcă i-ar avea în fața ochilor pe nepoțeii lor, sau pe copii, în urmă cu mulți, mulți ani...
După imaginile care mi-au încuiat limba - am văzut că o mai păţesc şi alţii :) - candoarea acestui copil, iar m-a lăsat fără cuvinte. Totuşi...
RăspundețiȘtergereOare de unde o fi ştiut, cum o fi intuit acest copil că unele lacrimi au darul de a linişti ?
"L-am ajutat să plîngă". Total!
Waw! Cand un lucru pleaca din suflet...
RăspundețiȘtergereDin pacate, prea multi uita sa mai fie copii.
QBiliuță,
RăspundețiȘtergereChiar mă uitam la simpaticul Prâslea din poză, apoi la voi, da, vremea fuge, oamenii se schimbă..
Și la revederea mea cu foștii colegi de liceu, tema principală a fost cea despre copii și nepoței.
Ce-ar fi lumea fără ei??
Tibi,
RăspundețiȘtergereDin experiența mea cu mii de copii, pot spune că , de cele mai multe ori, copiii îi întrec pe adulți în cunoaștere. Știi de ce? pentru că simțurile, atenția, sufletele lor sunt pure, netocite de întâmplări.Reacționează instinctiv, fără să despice firul în nu știu câte.
Și el, băiețelul de patru ani, dacă mama i-ar lipsi, ar plânge- este modul lui prin care se apară. Cred că de aceea l-a înțeles pe bătrân- l-a învățat „ să-și verse focul„..
Te învață asta un adult? Nu prea cred- îți dă sfaturi..ce facem cu sfaturile???
@Mihai,
RăspundețiȘtergereCred că suntem fericiți, câtă vreme copilul din suflet știe să se bucure de farmecul clipei!
O alee din parc poate fi mai inteligenta decat noi. Acum suporta harjonelile unei perechi frumoase de tineri , le asculta soaptele de iubire, ii vede cum se saruta cu infocare. Peste ani si ani , acelasi cuplu se cearta , se rastesc unul la altul se injura si se ameninta. Fac parte dintr/o rasa superioara.
RăspundețiȘtergere@Micuțul,
RăspundețiȘtergereDe ce ne va fi fost dată ura???
Apropo de bunici şi nepoţi, mie mi-a plăcut şi asta: "Dragoste este când bunicul îi dă cu lac pe unghii bunicii, fiindcă pe ea o dor mâinile de la artrită. " Mi-a plăcut CE a remarcat copilul şi CUM a interpretat. Unde se duce curăţenia sufletească a copiilor pe măsură ce cresc ?... Cine e de vină pentru asta?...
RăspundețiȘtergereZina,
RăspundețiȘtergereCunosc și răspunsul acesta..vezi, copilul a văzut cu ochii sufletului.Ce se întâmplă după aceea? Ne înrăiește viața, ni se tocesc simțămintele.
Cine este de vină? Nu știu..