dmh_direcția mișcării hârtiilor

De la o vreme, prin ziare și televiziuni,  școala este pusă la zid.

Când a început povestea asta, chiar nu știu.
Câți ani să fie?
Să-și fi dorit cineva  să se întâmple așa, să se fi întâmplat de la sine?

 Uite vezi, chiar nu  am înțeles de ce.

Cu niște ani în urmă, deloc mulți,  ziarele  nu mai pridideau să  vorbească despre olimpicii noștri,  despre succesele școlii românești în lume.

Regretatul om de televiziune-Iosif Sava-aducea în  Serata duminicală cele mai strălucite minți tinere ale școlii noastre.

Să fi plecat  care pe unde?

Aseară, am primit o poezie.

Dacă vrei, cu adevărat, să înțelegi ce înseamnă acele trâmbițate schimbări din interiorul școlii românești contemporane,  citește textul  cu atenție.  Oricare dintre noi are - dacă nu în casă, cel puțin între rude, prieteni, cunoscuți- un   școlar.
Suntem responsabili pentru soarta  viitorului acestei nații, pe care am primit-o integră de la înaintași.
Nu fugi, te rog, ai răbdare , textul pare lung, dar,  în fiecare vers, vei găsi  realitatea din munca și din  viața  profesorului de astăzi.
Poate că , împreună, vom afla o cale.

Școala altfel... De-abia am prididit să fac Planificări - o droaie, Că vin, din urmă, la atac, Ședințe ca o ploaie! Ieri am avut C.P., iar azi Ședință cu părinții, Alaltăieri C.A., C.E.A.C., Să mă ferească sfinții! Peste trei zile voi ave, C-așa-i acum poruncă, Prea-minunatul C.C.E., Și-alte ședințe încă. Și ca să-mi fie foarte clar C-am misie-ntre misii,  Fac parte - ca misionar - Din treizeci de comisii! Număr absențe, raportez, Săptămânal de-acuma. Excursii - le organizez, Serbări - una și una! Sesiunea de comunicări Și cea de referate, Concursuri, baluri, adunări Tot eu le fac pe toate...  Pornesc spre casă șchiopătând De-atâta aiureală, Se-aud ectenii de comând Când plec de lângă școală. Că rostul ni l-au resetat Nebunii și cretinii. Au smuls din holdă grâu curat Și pun în loc... ciulinii. E noapte, stelele lucesc Și bate-un vânt iernatic. Sunt încă trează şi muncesc, La un proiect didactic. Mai fac statistici şi printez, Scriu zeci de protocoale. Aşa se vede că lucrez - În rest, sunt vorbe goale. Afară-i frig, în casă frig - Că n-am bani de căldură, Și-mi vine, uite-așa, să strig, Să-mi dau drumul la gură! C-am înțeles: de ani întregi Reforma-i ca sminteala, Așa e când promulgă legi Cine urăște școala. Mai am de corectat lucrări, Și zeci de portofolii, Îmi pun pe umeri, să nu-ngheț, Un șal mâncat de molii. Adorm, într-un târziu, frumos, Cu capul pe o mapă. Visez cât am ajuns de... jos, Pentru trei lei drept plată. Tresar în somn, că am uitat Să pun în opt dosare Dovezi de parteneriat Și de colaborare. Și mă trezesc în zori de zi, Ca dintr-un joc de iele, Înmormântată în hârtii, Dosare, dosărele... Și, vai de capul meu, uitai Să fac o socoteală Cu note mici și mai dihai La cea mai cea scorneală: Îi zice într-un fel măreț - ”Testare inițială” - Un fel de măr, dar pădureț, O nouă abureală. Și plan remedial mai am Să fac până-n amiază. Că am și ore până-atunci - Asta nu mai contează! Aș vrea să plâng, dar nu e chip, Nu-i timp de consolare, Că vine, mâine, ARACIP Comisia-teroare. Și o să ia la scotocit Toată maculatura Ce tinde către infinit, Sporind harababura... Și vin, cu rostul lor ”sublim”, Iar când or bate-n poartă, Pe loc ne-or cere să vorbim Limba română... moartă! Că-i alta limba, la dosar, Decât e limba vie. Școlarul nu mai e școlar, E... ”educabil”. Fie! Și ca să fie pe deplin Reforma - făcătură, Poruncă nouă mai primim Spre nouă-nvățătură: ”Când educabilul ți-o da, Cu sete,-un pumn în gură, Tu să-i explici, cu glas duios, Că-i rea apucătură. N-ai voie să-i vorbești răstit, Necum să-i tragi o palmă, Ai dreptul să-i zâmbești, smerit, Cu fața cât mai calmă!”// Acum putem vorbi,  avem  cărțile pe masă.