o să plouă..

Trecem prin timp, ca și cum o nouă ordine de rotire a vremii s-a instalat, fluturându-și regește prestanța.

La noi nu este iarnă ca în Maramureș, cerul își cerne picuri gânditori peste orașul gătit în sclipici colorat.

 O  să plouă,

Își zice Dumnezeu , căscând,

Și privind  la cerul fără  pic de nor,

Mă cam încearcă reumatismul

De vreo patruzeci de zile și vreo patruzeci de nopți..

Ehee, se strică vremea..

Marin Sorescu, O să plouă:.//

 Am aruncat griji , treburi și preocupări-trei seri cu muzică! 
Joi, ca obicei, concertul filarmonicii noastre.

Mi-aș dori să am talentul  de a prinde în cuvinte splendoarea  muzicii, muzică scris cu majuscule, fără să  am senzația că risipesc adjective.

Îl admir pe dirijorul Alexandru Ganea,  nici n-ar putea fi altfel, trebuie să-l vezi, să-i simți vibrația din gesturi, când lentă, când trepidantă, de la Hector Berlioz, la Franz List, de la  muzică domoală, la carnaval, ritm, cavalcadă, tonuri imnice...

Am uitat de dirijor, am uitat de orchestră, nu mai pot urmări decât zbuciumul degetelor atingând clapele .

Pianistul.
Viniciu Moroianu trăiește fiecare sunet.

Uimire, bucurie, eleganță, rafinament, respect, pasiune, el și pianul lui, degete alunecând în unduiri  fără nume, acea senzație că-ți este atât de bine, încât   nimic altceva nu mai contează.
Bedrich Smetana- Vltava, din ciclul Patria mea- șase poeme într-o evocare sonor-picturală de excepție!!//

Auzisem că ar fi concertat de câteva ori la Club Hush, nimic altceva.

Noe, mă Noe,

Ia vino până la gard să-ți spun o vorbă ..

.Așa  l-a invitat Varujan  Pambuccian pe HARRY TAVITIAN. 

Și el   a venit!

Armean prin naștere, român prin adopție, Noe sau Sisif- cum l-a numit prezentatorul-  laolaltă și separat- cărându-și  povara pasiunii  până sus de tot, revărsând-o de la înălțimea trăirii arzând,  către noi, pământenii.

Un fenomen!

Deloc sofisticat, suflet pe clape, mângâiate în ritmul lumii,  cu toate ale ei,  cadențe imposibil de prins în cuvinte,  susur, șoapte, triluri, povești în poveste, iubiri pierdute și regăsite, clopoței, ieri și astăzi în tonuri îngerești,  colinde vechi, colinde vechi , armenești și românești, în armonii moderne,  blues arhaic și nou, departe și aproape,  într-o fascinantă curgere, public  amuțit, dezlănțuit într-o clipă,  în picioare, toată sala!

Cine a spus că jazzul este doar pentru elite?

Magie!

Ce nume  să dai clipei de veșnicie?//

Al doilea an  la Pitești!

Frumoși, tineri, disciplinați, eleganți până  la impecabil- Eastern Royal Orchestra, Sankt Petersburg, dirijor Daniil Zaharov, pe jumătate român. Douăzeci și șapte de instrumentiști!

Două ore de vibrație, știi starea aceea pe care  o simți cu fiecare fibră? asta am trăit aseară!

Nu, cuvintele  nu pot prinde totul. Overture die Fledermaus,  Artist,s Blut Waltz, Gianni Schicchi, Tărâmul fermecat al dragostei, Smugleanka, Vienna Blood Waltz, Opale Concerto, Waltz  from Eugene Oneghin, Mica suită românească, Laura, Take Five.

 Între ele,  tulburătorul Evgheni Nagruzza, beneficiind de drepturile de autor ale întâiului acordeonist al lumii- Richard Galiano, Marina Raddis- prim-solistă a Operei Naționale din Chișinău,urmat de momente speciale românești,  la nai!

Final maiestuos, fermecător-Radetzky March!

 Dacă vin la tine acasă- concertează în  douăzeci de orașe- du-te să-i vezi și să-i asculți!(am programul).

Muzica ar trebui să  se scrie cu majusculă, pentru că ne învață să fim noi înșine!