prin ploaie, pământul sărută cerul prin flori.
Îți scaldă sufletul și ochii, de cum dă colțul ierbii. Cineva le risipește generos peste tot, la margine de drum, prin lanuri, zăvoaie, păduri.
Unele cresc și pe stânci, înving arșița, ploile și vântul.
Eternă seducție a vieții, umbreluțe pentru cele mai frumoase culori și parfumuri!
Vorbesc în graiul lor fără cuvinte.
Își adună filozofia vieții întrecându-se în arome și mii de nuanțe. Pâlpâiri în stropi de gânduri.
Miracole ascunse printre petale împrumutate din brâul curcubeului!
De câțiva ani buni, în balconul casei mele s-au adunat tot felul de flori, fiecare cu povestea ei.
Toamna trecută, cineva mi-a dăruit o rămurică, ceva ca un gândăcel cu țepi.
A tot crescut gândăcelul, țepii s-au înmulțit, căutând lumina.
Deunăzi, unul s-a adunat în cinci petale de catifea maronie, pufoasă, stropită în zeci de bumbișori aurii.
Nu mă mai săturam privindu-i!
Într-o dimineață, steluța și-a închis toate pleoapele.
Discret, petalele s-au topit. Presărată cu sute de puncte, ca și cum voia să imite răsăritul, și-a adunat petalele, precum o palmă, degetele.
Rând pe rând, ele și-au topit candoarea.
N-a mai rămas nimic din puritatea și farmecul de ieri...
Suntem asemenea florilor?
Sau ele adună în parfum și culori imaginea efemeră a vieții?
.
este superba floarea, dar mirosul... :)
RăspundețiȘtergereSophie,
RăspundețiȘtergereSă știi că am auzit pe cineva spunând că floarea despre care vorbesc ar răspândi un miros greu... Nu! nu are deloc parfum.
Cred că da, suntem asemănători florilor trecătoare dar, nu, nu am o floare preferată... Nu m-am gîndit la aşa ceva niciodată.
RăspundețiȘtergereO floare e o minune a Lui Dumnezeu. Noi suntem fericiti ca o putem vedea. Dar mai fericiti sunt cei care ii inteleg menirea .
RăspundețiȘtergere,, Sunt flori ce-ţi ies în drum să te sărute
şi-ţi gângure crâmpeie de voroave.
Altele mici şi proaste şi gângave
au ochi adânci şi-ntrebători de ciute.
Unele cântă, altele spun snoave,
cârciumărese zvelte şi limbute.
Sunt flori ce parcă tremură lăute
se spovedesc şi-nchină cruci firave.
Sunt flori cu străluciri de spade goale,
flori cu obraji şi gene lungi de îngeri,
flori îmbrăcate-n platoşe şi zale,
flori prăbuşite-n lacrimi şi înfrângeri,
flori ce te mustră şi te-nfruntă-n cale
şi flori care te iartă că le-nsângeri.,,
poezie de Radu Gyr
Tibi,
RăspundețiȘtergereSigur că toate florile sunt trecătoare, doar că au puterea de a renaște.
Îmi place să le studiez- unele, mă refer la cele de apartament, sunt obișnuite- înfloresc de multe ori pe an.
Altele, cum ar fi cactușii- înfloresc rar. Floarea durează foarte puțin. am povestit despre „spectacolul „ uimitor pe care mi l-au oferit doi cactuși, de vârste și proveniențe diferite.
Floarea despre care vorbesc m-a impresionat în mod special.. ea mi-a indus întrebarea- cine pe cine urmează- omul este asemenea ei? Sau ea este o altă ipostază a evoluției umane..
Nu ai o floare preferată??
Uitasem poezia asta extraordinară, Micuțul..
RăspundețiȘtergereVezi, fără să o fi recitit, mi-a venit în minte întrebarea despre asemănări- floare- ființă..florile par a fi o altă reprezentare a stării sufletești umane- bogăție de trăiri, îndoială, suplețe, darul vorbelor,strălucirea, suferința, lacrima, tristețea.
Mulțumesc!
Asta este pacatul florilor. Dupa un timp isi topec candoarea.
RăspundețiȘtergere@Mihai,
RăspundețiȘtergereAl lor? ele păcătuiesc?
superbă floarea şi frumos, impresionant ai scris. îţi plac florile şi se simte asta.
RăspundețiȘtergerece flori deosebite am? dar este o floare care să nu fie deosebită? :)
De ce ai sters articolul despre Petre Tutea?!
RăspundețiȘtergereAm vrut sa-l citesc si....ca si cel despre romani si tema educatiei ce am adus-o in discutie... am vrut sa adaog ceva ...ma rog,asta e!
Despre flori...doar sa ne imaginam cum ar fi pamantul fara ele,(doar astfel am putea sa le pretuim cu adevarat)...ne zambesc ca sa ne insenineze viata,se ofilesc pentru ale noastre pacate!Vara asta am vazut un batran care saruta florile ce decorau gardul unei terase,fata ii iradia de lumina,am ramas inmarmurit...si fericit dupa mult timp de intristare m-am simtit in ziua aceea...i-am multumit lui Dumnezeu pentru acel tablou real ce mi-a fost dat sa-l contemplu...parca desprins dintr-un film de Tarkovsky!
Cu regret trebuie sa observ ca Mitica are dreptate. "Orice roza are spini"
RăspundețiȘtergerepsi,
RăspundețiȘtergereCum să te contrazic? toți ochii sunt frumoși, dar alegem doar o pereche..toate florile sunt frumoase, dar una este preferată!Eu așa simt!
Este o floare superbă,îmi
RăspundețiȘtergereplace mult!
O zi excelentă îți doresc!
Cu drag te îmbrățișez!
Modart,
RăspundețiȘtergereAm pentru Petre Țuțea un imens respect, o mare admirație.
Încercasem săptămâna trecută să scriu ceva. Nimic nu mi se părea potrivit. Rămăsesem la un singur citat , care mi s-a părut cel mai reprezentativ, uite că am forțat adjectivul să se compare..apoi , brusc, mi-am zis că este nepotrivit ca dintr-o operă să scriu doar câteva vorbe.
Acesta era citatul-
Definiţia mea este: Petre Ţuţea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă. Şi convingerea mea este ca suferinţa rămâne totuşi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.
Cealaltă postare la care te referi este la locul ei-http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/11/cine-nu-vrea-sa-greseasca.html
Cred că despre ea este vorba, nu?
Mi l-am închipuit pe bătrânul despre care vorbești- ce tablou!!
Știi ce gândesc acum? uite că nu este totul chiar negru! O asemenea scenă, fie chiar povestită, cum ai făcut tu, răstoarnă toate supărările.
Să ai o zi, cel puțin la fel de frumoasă, ca aceea când bătrânul săruta florile!
@Mihai,
RăspundețiȘtergereN-ar fi de preferat un sonet? Sonet XCIX de William Shakespeare (traducere/adaptare)
Text postat de Cristian Vasiliu
Am dojenit aseară timpuria
Violă-n floare: "Dulcele parfum,
Mi l-ai răpit, hoţ tandru!" iar mândria
În mine-am îngropat-o de acum.
Neprihănitul crin, pentru-a ta mână,
Îl cert, sovârful - pentru păru-ţi moale,
Iar rozele, cu spini o să rămână
Roşind şi-apoi albind de disperare.
Ne-a amăgit a treia, însă vina
Mai mare-i căci ţi-a subjigat sărutul;
Îşi va primi sentinţa şi-n grădina
Odihnei viermii o să-i muşte lutul.
Atâtea flori în jur, însă niciuna,
De te-a zărit, nu-ngăduie minciuna!
*ELENA* ,
RăspundețiȘtergereMi se pare că această floare adună, în doar câteva zile între cele cinci petale, experiența de-o viață a oricăruia dintre oameni.
Să ți se coloreze ziua, cu floarea preferată!
Nu cunosc floarea pe care ne-o arati si nu ma pot lauda ca am multe ghivece cu flori.Nu am unde sa le tin.
RăspundețiȘtergereAm o floarte frumoasa careia ii merge destul de bine la mine.ii spune (am uitat), seamana cu cala, insa frunzele sunt lunguiete.
Mai am si altele, insa n-au mai inflorit.
Ce frumos ai scris despre florile tale din balcon!
Nu pot sa spun ca am o floare preferata.Toate au farmecul lor.Chiar si carnivorele au frumusetea lor.Gandacelul cu tepi pe care l-ai fotografiat se numeste Steaua Serifului,tocmai pentru forma florii cu cinci colturi.Sunt mai multe specii de Stea.Eu am doua,una ca a ta si una care miroase,scuzati,a balega.De ce? Pentru ca o polenizeaza doar mustele.Va urez numai bine
RăspundețiȘtergereSarut mana, Gina! Numai tu puteai s-o fotografiezi in toate momentele existentei. Foarte frumoasa floare, aceasta "stea a serifului"! Noroc cu Manuela, ca habar nu aveam cum se numeste. La ce interval de timp infloreste? Daca e o specie de cactus s-ar putea sa astepti mult si bine, pana la o noua inflorire. Ar fi pacat.
RăspundețiȘtergereGabi,
RăspundețiȘtergereAm floarea despre care vorbești, cred că fac vreo confuzie, este o jumătate de cală, în vârful unei sulițe. Nu are parfum, dar este delicată , are un farmec special!!
O zi frumoasă, cu flori în obraji îți doresc!
Manuela,
RăspundețiȘtergereÎnițial, i-am scris numele, apoi am vrut să văd dacă nu cumva greșesc, și l-am ținut pentru mine.
La persoana care mi-a dat „mâțișorul„, am văzut în fiecare fir câte o floare, absolut tulburătoare!
Sunt atâtea minuni în jurul nostru!!
Mă bucur că avem aceeași pasiune!!
8 decembrie 2011, 11:04
Grozavă postare...
RăspundețiȘtergereȘi eu sunt o mare iubitoare de flori...cele mai dragi îmi sunt margaretele. http://vera-arev-vera.blogspot.com/2011/05/margarete.html
Victor,
RăspundețiȘtergereDupă cum arată, pare a fi din familia cactușilor. Am doi. În urmă cu vreo doi ani, au înflorit în același timp! Superb momentul, superbe florile!
Steaua șerifului înflorește de mai multe ori. De fapt, apar flori pe aproape toate rămurelele, pe rând sau în același timp.
Chiar acum are un bobocel !!
Vera,
RăspundețiȘtergereMargaretele sunt flori de grădină. Deși par cam rigide, sunt foarte elegante cu pălăriuțele lor delicate!
În grădinița de la țară, am un colă acoperit cu margarete. În diminețile de vară sunt absolut superbe, mai ales când se orientează după soare!
Cum ar fi viața noastră fără flori întreba un artist..ar fi goală..
Suntem niște privilegiați avându-le în preajmă!1
O zi cu multe flori îți doresc!!
Era o terasa mare de vara intr-o piata! ...un loc unde multa lume venea sa serveasca bauturi si mancaruri diverse,terasa era inconjurata de un gard cu ghivece de muscate...batranul era imbracat sobru in alb si negru , avea o privire trista si totusi scanteietoare..cand s-a aplecat sa sarute acele flori toata fata i s-a luminat de incantare ,pe moment am crezut ca nu vad chiar bine,ca doar mi se pare(desi era la vreo doi metri de mine)l-am urmarit, dupa cativa pasi mai apoi s-a aplecat dinou sa sarute o muscata...apoi a plecat pasind evident strain de zgomotul strazii si toate cele lucruri pestrite dintr-o piata.
RăspundețiȘtergereStiu... multi vor zice ca era nebun,o Doamne asa s-a spus si despre Van Gogh,insa vorba cuiva "l-am considerat nebun,dar ma intreb acum daca nu era un sfant!"
Eu am fost fericit!zambesc si acum reamintindu-mi,caci exact cum ai spus si tu ,am realizat ca nu este totul chiar negru,devreme ce mai exista asemenea momente de spirit intr-o lume atat de materialista,de pragmatica....
Nu exista acord omenesc mai tulburator din punctul meu de vedere decat acela dintre suferinta si delicatete.Exact acest lucru l-am simtit pregnant in acel tablou real.
PS;L-am mai vazut in asta vara apoi.. inca de doua ori.La fel, sarutand acele muscate in timp ce lumea isi vedea preocupata de consumatia ei , taclaind de zor intr-una ca niste mori stricate.Ma gandesc acum ca poate erau florile preferate ale sotiei sale decedate...cine stie?...
Modart,
RăspundețiȘtergereCred că sunt întâmplări , care, deși durează doar câteva secunde, poartă în ele veșnicia!
Îmi place bătrânul tău!
Încerc să-l văd, în piața - cred că este primăria, n-am mai fost în B de niște ani buni.
Era un magazin cu articole de muzică, am cumpărat discul ”Baladă pentru Adeline„.
Îl mai am, chiar îl mai ascult.
Către seară, am mers cu o doamnă, soția unei rude- profesor universitar de matematică- undeva într-un loc special pentru doamne,pe o străduță cochetă.
Apunea soarele, în micul local se serveau prăjiturici și cacao. Muzică absolut divină, lumină de la câteva lumînări..
Cine știe, poate că bătrânul este un simbol, o lume , care nu dispare, o lume, care vorbește despre cum poți descoperi lumina în întuneric.
Nu putem concepe viaţa în absenţa florilor. Cred că nu există nimeni care să nu fi mirosit o floare, lăsându-se îmbătat de parfumul ei, care să nu fi oferit o floare, cu dor, cu dragoste, cu sufletul deschis...
RăspundețiȘtergere"Prima floare înflorită pe Terra a fost o invitaţie la un cântec încă nenăscut." - Rabindranath Tagore
Gândurile mele bune, Gina...
Am o floare pe balcon care incepe sa infloreasca. Adica a trecut de stadiu de mugurasi. Cand o inflori o sa postez o poza cu ea.
RăspundețiȘtergereCris,
RăspundețiȘtergereCând văd un câmp de maci , mă îmbată tristețea..sunt atât de fragili, dar atât de fermecători! Poeme roșii în pâlpâiri de gene !
O zi frumoasăîți doresc !
Nu uita să-i oferi Geaninei astăzi o floare !
@Mihai,
RăspundețiȘtergereAbia aștept să văd minunea!
Nu voi uita, promit.
RăspundețiȘtergereŞi, suplimentar, o floare virtuală pentru tine şi pentru doamnele care îţi trec pragul...
Încă o dată, gândurile noastre bune!
Specială şi tare mândră floricica ta înstelată!
RăspundețiȘtergere"La steaua care-a răsărit/E-o cale-atât de lungă..." doar ca tu ai avut privilegiul s-o admiri de aproape!
Gina dragă, florile te iubesc şi te cheamă în universul lor, atrase de lumina caldă a fiinţei tale.
Minunatul poem dedicat florilor tresaltă de gingăşie şi melancolie, e suav ca o lacrimă ascunsă de zâmbet.
Am doua flori preferate: frezia şi floarea-soarelui.
Să ai parte mereu de eleganţa şi farmecul plăntuţelor inflorite!
cu siguranta fiecare floare are povestea ei...
RăspundețiȘtergereCris,
RăspundețiȘtergereMă bucură darul tău!
Cred că toate doamnele sunt încântate!
Mulțumim frumos!
Pescăruș,
RăspundețiȘtergereSunt convinsă că florile simt! Simt toate stările..cred că le place muzica bună, le-am văzut „deschizându-se„, le place să le vorbești încet!
Noi și ele ne completăm! Le dăruim căldură, lumină, apă, ele ne dăruiesc puritate și un anume fel de filozofie1
O zi frumoasă îți doresc!
£avi H.,
RăspundețiȘtergereSigur! altfel n-ar fi atât de diferite, iar noi n-am crea atâtea legende..
Este o floare de cactus?!Are structura unui star pentagonal,florile evident judecand dupa creprezentarea grafica sau constructia in origami au corespondent motivul decorativ stelar...cred ca fiecare floare are o legatura puternica cu o anumita stea,sunt energii astrale care dobandesc forma,structura si culoare aici pe pamant prin prezenta florilor.Precum in cer asa si pe pamant.....
RăspundețiȘtergerePS:Imi place culoarea!...cum se numeste aceasta floare de cactus?
Modart,
RăspundețiȘtergereDa este o floare de cactus. Din ce știu , se numește „ floarea șerifului.
Dacă vrei să vezi și alte flori de cactus, citește aici-
http://incertitudini2008.blogspot.com/2009/04/printre-flori.html