Păi despre ce vorbim noi, aici, domnule?

 N-a urmat o școală de sociologie.Nici futurolog n-a fost. N-a făcut anchete sociale,  în schimb, Marin Preda a fost  un mare creator , înzestrat   cu vocația reflecției. Metoda  lui de lucru se bazează pe observația  individului într-un sistem  de  relații.
Cam așa  am văzut eu aseară textul „Moromeților„ pus în scenă de  regizorul  Alexandru Dabija și de jurnalistul-scriitor Cătălin Ștefănescu.
 Ei   re-construiesc un dialog  plin de  substanță  pentru  două personaje memorabile:  Ilie Moromete și Cocoșilă.

 Teatrul ACT  a venit  la Pitești cu doi  Artiști: Marcel Iureș și George Mihăiță.
 Într-o manieră modernă,  plină de emoție și de realism actualizat,  doi monștri sacri  refac destinul  celor doi prieteni, care  gândesc social și  văd  existențial.
Viața   dincolo  de gard.

 Lipsește din peisaj salcâmul,  ”axis mundi”  din Săliștea-Gumești, lumea s-a emancipat,  radioul a pătruns în viața   satului, producând un fel de spaimă..

 Dimineața devreme, ”o adunare liniștită„ în doi, doar ei au mai rămas, o adunare  dominată de plăcerea de a vorbi  despre nimic, dar despre toate, într-o prietenească gâlceavă,  mereu aluzivă, despre  pământ și  avere, despre copii și părinți,  despre zestre și  drame, despre  școală și viitor, despre prostie, politică, istorie.
 Despre oameni...

 Ironie, umor, dramatism, revoltă, anecdote usturătoare.
 Viață și  dincolo de viață..
Am râs, am plâns,  am revăzut cu ochii minții o modernă  radiografie  vie a nemuritorilor Moromeți, pentru care părintele lor  nu a primit niciodată premiul ce s-ar fi cuvenit  uneia  dintre cele mai adevărate cărți  care s-au scris la noi.