Se afișează postările cu eticheta Marin Preda. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Marin Preda. Afișați toate postările

luni, 6 octombrie 2014

Păi despre ce vorbim noi, aici, domnule?

 N-a urmat o școală de sociologie.Nici futurolog n-a fost. N-a făcut anchete sociale,  în schimb, Marin Preda a fost  un mare creator , înzestrat   cu vocația reflecției. Metoda  lui de lucru se bazează pe observația  individului într-un sistem  de  relații.
Cam așa  am văzut eu aseară textul „Moromeților„ pus în scenă de  regizorul  Alexandru Dabija și de jurnalistul-scriitor Cătălin Ștefănescu.
 Ei   re-construiesc un dialog  plin de  substanță  pentru  două personaje memorabile:  Ilie Moromete și Cocoșilă.
 Teatrul ACT  a venit  la Pitești cu doi  Artiști: Marcel Iureș și George Mihăiță.
 Într-o manieră modernă,  plină de emoție și de realism actualizat,  doi monștri sacri  refac destinul  celor doi prieteni, care  gândesc social și  văd  existențial.

Viața   dincolo  de gard.
 Lipsește din peisaj salcâmul,  ”axis mundi”  din Săliștea-Gumești, lumea s-a emancipat,  radioul a pătruns în viața   satului, producând un fel de spaimă..
 Dimineața devreme, ”o adunare liniștită„ în doi, doar ei au mai rămas, o adunare  dominată de plăcerea de a vorbi  despre nimic, dar despre toate, într-o prietenească gâlceavă,  mereu aluzivă, despre  pământ și  avere, despre copii și părinți,  despre zestre și  drame, despre  școală și viitor, despre prostie, politică, istorie.
 Despre oameni...



 Ironie, umor, dramatism, revoltă, anecdote usturătoare.
 Viață și  dincolo de viață..
Am râs, am plâns,  am revăzut cu ochii minții o modernă  radiografie  vie a nemuritorilor Moromeți, pentru care părintele lor  nu a primit niciodată premiul ce s-ar fi cuvenit  uneia  dintre cele mai adevărate cărți  care s-au scris la noi.

duminică, 5 august 2012

din lupta ta cu destinul

ai şi ieşit învingător, n-am să mai uit niciodată: ai fost lovit, te-ai ridicat şi ai reuşit să nu urăşti pe nimeni, adică să nu fii mic, aşa cum păreai în ochii altora. Acum eşti un om liber, sau mai bine zis eliberat, ai dreptul să iubeşti şi să fii fericit...Marele singuratic.
 MARIN PREDA,
SCRIITOR, 5  august 1922, Siliștea -Gumești, Teleorman, 16 mai, Mogoșoaia. 

  • 1948 - Întâlnirea din pământuri,volumul de debut, nuvele
  • 1949 - Ana Roșculeț
  • 1952 - Desfășurarea
  • 1955 - Moromeții, roman, volumul I Și el crede că nu  știe nimeni ce trebuie să facă, merge pe lângă garduri absolut fără să te ia în seamă cu fruntea când  sus , spre vârfurile salcâmilor, când jos pe lângă poteca pe care calcă și se uită la ea de parcă  s-ar feri să nu se ia poteca după el, bun, bine, am înțeles, mergem mai departe și e și ăla  cu care  ne întâlnim un om și ăsta care stă pe loc  lângă stâlpul ulucii lui și celălalt de la  celălalt stâlp de la cealaltă poartă peste drum, ca  să nu mai vorbim  de cel  la care ne ducem, care e omul cel mai în puterea  cuvântului dintre toți..băieți  ca ai mei  nu mai are nimeni, mai ales, ca ăsta micu, Niculae..
  • 1956 - Ferestre întunecate
  • 1959 - Îndrăzneala
  • 1962 - Risipitorii, roman
  • 1967 - Moromeții, roman, volumul II
  • 1968 - Intrusul, roman
  • 1972 - Imposibila întoarcere, roman
  • 1972 - Marele singuratic, roman
  • 1973 - Întâlnirea din pământuri, (ediția a doua-)
  • 1975 - Delirul, roman
  • 1977 - Viața ca o pradă, roman
  • 1980 - Cel mai iubit dintre pământeni, roman,  Dacă dragoste nu e, nimic nu e..//
  •  Care dintre romanele lui țí-a plăcut cel mai mult?








  •  



  • marți, 5 aprilie 2011

    străzile au amintiri..

    În imensa limpezime a zilei, din strada principală, relativ cuminte  la ora prânzului,  agitată zgomotos  dimineața și seara, când bolizi puternici aleargă din centru către Drăgășani,  se desfac,  tăcute,  străduțe  străjuite de castani   cu muguri în palme.
    Se simte o anume suavitate în tot ce se vede, un   mișcător spectacol  colorat,   oameni ducându-și încoace și încolo, adevărurile , grijile, bucuria, problemele.
     Vile micuțe, curți îngrijite, iarbă, flori, liliac îmbobocit, parfum  de primăvară domoală .
    De sub un zarzăr aplecat rugător dintr-o curte, peste  gard,  o plăcuță obișnuită , deloc îmbătrânită, alb pe albastru , indică  un nume .  
    Prima reacție este uimirea..gândul aleargă ..
    Eram prin clasa a șasea.
    Sub lumina piezișă a lămpii cu picior înalt,  în ciuda insistențelor mamei  , care îmi tot repeta că o să fiu domnișoară cu ochelari, tot amânam  culcarea.
     Domnul Fulga, profesorul meu de limba română, ne  recomandase să-l citim pe Sadoveanu.
     Știam pe dinafară  cam tot textul din manual  despre domnul Trandafir. Îmi plăcuse mult Dumbrava minunată! Plânsesem  citind Un om năcăjit..
    Bibliotecara, o figură vioaie,  mereu zâmbitoare,  mă știa bine, eram cititoarea ei grijulie, îi aduceam cărțile cu o zi înainte de termenul   înscris într-o fișă păstrată în cutiuța de lemn gălbui, mereu la îndemână.
    Rafturi ticsite cu cărți,  podele mirosind mereu a motorină..
     Împrumutasem două cărți- Nicoară Potcoavă și  Mitrea Cocor.
    N-am înțeles  atunci mare lucru din lectura romanului istoric, aveau să treacă niște ani, până să reușesc să-l citesc pe Sadoveanu  cu plăcere.
    Cealaltă  carte,  puțin mai voluminoasă decât o revistă,    foi aspre,  copertă neagră,   editura Pagini alese, dacă nu greșesc,  povestea despre un copil orfan, argat pe o moșie, mai apoi soldat, prizonier, activist de partid școlit în armată, întors  schimbat acasă, Mitrea Cocor.
    Cred că s-a făcut și un film
    .. Ceva mai târziu, pe la colțuri,  se vorbea că  marele Sadoveanu ar fi scris intenționat  o carte slabă, tocmai pentru  a nu fi luat în serios în acei ani..
    Unii insinuau  chiar că  scrierea nici măcar nu i-ar fi aparținut.
    După 1990, circula și un fel de dezvăluire senzațională, am citit  prin nu știu ce ziare că autorul ar fi fost un poet modest, care avea,  pe atunci, nevoie de protecție..//
    Citind numele străzii din fața mea, o întrebare îmi vine în minte-dacă literar, Mitrea Cocor nu valorează nimic, cum se face că o stradă dintr-un municipiu important îi poartă numele?
    Să nu fi auzit mai-marii orașului că și Ceahlăului literaturii române   fruntea i-a fost umbrită de întâmplări mai puțin frumoase?
    Acasă,  apelez rapid la internet- și în Pașcani, orașul natal al lui Sadoveanu , Mitrea Cocor își păstrează,   de ani buni,  nestingherit,  locul  de cinste pe o stradă..
    p.s. cunoașteți străzi cu nume nepotrivite?