”Mi-aduc aminte că derbedeul sacru de Panait Istrati, într-una din cărțile lui lăbărțate și de nobil suflet, prin gura personajului său autobiografic, Adrian Zografi, într-o tânjire a acestuia sub canicula și lenea izbăvitoare a unui Nil tinzând spre Alexandria, gândea sau visa cam așa:”Ei, și, ce dacă mi s-a dus viața pe apa Sâmbetei și n-am apucat să compun măcar un șir de versuri.
N-am decât să mă gândesc la Iliada și să visez că am scris-o eu.
Ce liniște! Ce echilibru!
Nichita Stănescu, ”Amintiri din prezent”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.