O seară de toamnă, cu parfum primăvăratic, dacă ar fi să o compar cu ziua de ieri. Este joi,așa că mergem la concertul Filarmonicii, chiar dacă drumul trece printre tarabele pe care se perpelesc , pe o parte și pe alta, micii târgului de toamnă piteșteană.
Program deosebit: partea I- Vivaldi,-Toamna aranjament Victor Simonov, Astor Piazzolla- „Ave Maria„, Consuelo Velasquez -„Besame mucho„, aranjament Ioan Dobrinescu.
La pian-Ioana Maria Lupașcu.
Partea a II-a-Dmitri Șostakovici,
„Simfonia nr. 5 în re minor„.
Dirijor, Theo Wolters, venit tocmai din
Olanda.
Sala Cs arhiplină! toate vârstele: șaluri cochete de cașmir, blugi, fuste scurte și lungi, botine și pantofi adidas, sacou la patru ace, parfumuri plăcute, fețe destinse, câțiva copilași aduși direct de la grădiniță.
Un concert simfonic durează două ore.
Eu /tu/ noi, odihniți, ne așezăm în ale noastre cunoscute, confortabile fotolii, frunzărim programul, ne salutăm cunoștințele și așteptăm să apară orchestra.
Nu-mi propun să fac vreo
analiză a concertului, nu sunt vreo împătimită cunoscătoare, sunt o
bună și fidelă ascultătoare. Și ca mine, cred că au fost mulți în
această seară, absolut extraordinară!Sala Cs arhiplină! toate vârstele: șaluri cochete de cașmir, blugi, fuste scurte și lungi, botine și pantofi adidas, sacou la patru ace, parfumuri plăcute, fețe destinse, câțiva copilași aduși direct de la grădiniță.
Un concert simfonic durează două ore.
Eu /tu/ noi, odihniți, ne așezăm în ale noastre cunoscute, confortabile fotolii, frunzărim programul, ne salutăm cunoștințele și așteptăm să apară orchestra.
Vine dinspre pian o debordantă energie, degetele ei cheamă parcă sunetele, le revarsă cu atâta grație, că nu știi dacă ea atinge clapele sau îi vin sunetele către degete.
Ca să mă crezi, trebuie să o asculți , trebuie să-i urmărești demersul muzical de mare virtuozitate.
Spuneam că un concert durează cam două ceasuri...câtă muncă, ce efort, câtă răbdare, câtă dăruire, câtă pasiune se adună , pentru ca eu/tu/noi să ne bucurăm.
Pe artiști îi răsplătim cu aplauze și din când în când, cu câte un buchet de flori...
Bună dimineața, @anonim(ă)!
RăspundețiȘtergereN-o să-ți vină să crezi: observația ta mi se pare chiar simpatică, fie ea, un picuț, egoistă.
Deși nu-mi plac polemicile de acest fel, o să-ți spun că, dacă tragi cu ochiul în dicționar, sigur vei privi „tinerețea„- etapă a devenirii umane- altfel, Deschid o paranteză, asigurându-mă că doar nu ești și tu , precum jurnaliștii care spun- ”un bătrân de cincizeci de ani..„. Și încă ceva: respectivul cuvânt nu exprima un superlativ!
Cât despre a doua observație, ți-aș recomanda să te uiți în dimineața asta,la tablourile lui Rubens, de fapt, la unul singur, care este un omagiu adus celei de-a doua soții- Helene Fourment” , Portretul Helenei”.
O să afli chestii interesante!
O zi bună îți doresc!
Felicitări pentru modul în care scrieți ! Vă mulțumesc, în numele Filarmonicii Pitești, pentru acestei noi rânduri de suflet ! Și, în sfârșit, o rugăminte, aceea de a-mi permite să distribui cronica dvs pe facebook deocamdată ! Vă mulțumesc anticipat !
RăspundețiȘtergereSigur, Domnule Jean Dumitrașcu!
RăspundețiȘtergereCu mare plăcere!