ceea ce este doar al tău

  „Fetele repetă greșelile  mamelor...„

Din când în când, îmi place  să gust acea  fără  de margini voluptate a  sublimei dureri  dintr-un  film frumos de dragoste.
L-am văzut  prima oară, la începutul anilor  90, când cineva, nu știu  cum, aducea casete pe care  se cam bătea  toată lumea.
L-am revăzut de curând, pe părți.
Poți spune  ce vrei. Sunt filme  de tot felul.
Îmi place, din când  în când, să fiu doar eu  cu mine,  să plâng și să  râd, să sper, să mă bucur, să ascult, să mă întreb. Un film frumos adună tot felul de emoții, pătrunde în ascunzișurile  cele mai tainice ale imaginației cu acel unic fel de  grijă maternă, care te ajută să fii, pentru câteva ceasuri, ceea ce, poate, uitaseși  că ești.
Nimic nu poate frâna imaginația, realitate sau  doar iluzie,  universul este al tuturor, oricine poate  vedea  ce  văd eu, dar  visul, visul nu poate  fi trăit decât  de fiecare,  în parte, într-un singur  fel.

„Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viață, mai dulce decât orice altă vietate de pe fața pământului. Din momentul în care își părăsește cuibul, caută un copac cu spini și nu-şi găsește odihna până nu-l află. Apoi, cântând printre ramurile sălbatice, ea se aruncă singură în spinul cel mai lung şi mai ascuțit. Și, în extazul morții, ea se înalţă deasupra propriei agonii, scoțând un tril mai dulce decât al privighetorii sau al ciocârliei. Un cântec al cărui preț suprem este însăși existența. Întreaga lume înmărmurește ascultându-l și Dumnezeu în paradisul său zâmbește. Pentru că ceea ce este mai bun în viața noastră se obține numai cu prețul unei dureri existențiale… 
Ori cel puțin așa spune legenda”