Se cuvine ca succesul să fie mereu respectat!
Există, și asta nu o descopăr eu în clipa asta, o tinerețe a gândurilor și a faptelor, ca și tinerețea vârstelor. Inventivitatea tinerilor este, orice am spune, mai vie, mai fără de temeri, decât a vârstnicilor. În mintea tânără, ideile vin mai năvalnic, mai arzător, mai nebunesc chiar, pentru că, în tinerețe, ești mai mult inventiv decât judecător al faptelor tale.
La toate astea, m-am gândit după ce am aflat ce a făcut un tânăr cu satul lui, pironit în Ev Mediu românesc:
Și revăzând eu cu ochii minții mele tot ce a cuprins acest tânăr instruit și educat dintr-o realitate părăginită de-a dreptul, m-am trezit că iar îmi place lumea scrierilor lui Ion Slavici.Da, lumea lui Slavici! Nu te mira.
Cine îl mai citește astăzi pe ardeleanul căruia chiar Mihai Eminescu îi spunea prietenește să se mai curețe de „șirianismele” lui?
Îl vor mai fi citind- cine știe dacă o fi strop de plăcere în lectură- școlarii care au de trecut prin furcile caudine ale examenului ;unii, pentru a intra în liceu, alții, pentru a primi diplomă de bacalaureat.
Da, m-am întors la ”Popa Tanda„, acel preot care, după ce ajunge la fundul lăzii de zestre a nevestei sale și simte că trăiește la fel de mizer precum sărăcenenii pe care îi păstorește, se iluminează chiar în clipa când căderea lui părea să fie totală.
Popa Tanda se reconstruiește, își reconstruiește misiunea de călăuzitor de suflete, reconstruiește o întreagă comunitate.
Oamenii dintr-o parte sau alta a țării pot fi săraci cu totul, pot fi leneși, dezinteresați, needucați, lipsiți de perspectivă, din diverse motive, poate că nimeni nu i-a ajutat niciodată, din tată în fiu, să dobândească deprinderi bune, poate că ei și-au pierdut menirea. Cu cât se ”adapă„ mai mult din balta lâncedă a inerției, cu atât mai mult cad.
Dacă apare o forță vizionară, fără temeri, un om cu însușiri naturale potrivite, precum primarul din Dudeștii Noi, balta se asanează, terenul se curăță și se construiește viața.
Ca în satul preotului Trandafir din Sărăcenii lui Ion Slavici.
Dacă undeva, într-un colț a nostru a fost posibil, de ce nu s-ar putea și în altele, iar , mai apoi, în toată țara asta a noastră?
Cât să mai așteptăm să se ivească un Padre commune?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.