joi, 2 noiembrie 2017

unde o fi brâul de lână?



„Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile și dumbrăvile spânzurate de coastele dealurilor, limpede și senin cerul tău; munții se înalță trufași în văzduh; râurile, ca brâie pestrițe, ocolesc câmpurile; nopțile tale încântă auzul, ziua farmecă văzutul...
 Pentru ce zâmbetul tău e așa de amar, mândra mea țară?...„ 
Alecu  Russo, Cântarea  României„

Printre rafale de  vânt și plesnet de ploaie, trenul  aleargă spre  București.
 Undeva, pe  stânga, cum vii dinspre  Titu, în mijlocul  câmpiei,  niște  ciobani și-au construit o  stână.  Sărăcăcioasă, dacă   este  doar  să vezi  cum bietele oițe se  bulucesc una într-alta  în  frig și  noroi. Câțiva dulăi   stau de pază.  
Dincolo de  gardul șubred, din fuga trenului, zărești,amestecat cu pietre, ciulini și frunze, un maldăr uriaș de  lână albă.
Zace acolo, probabil, din vremea căldurilor mari  ale  lui cuptor.
Nevalorificată.
Să te întrebi  ce păzește domnul acela care  zicea că oaia este o statuie?
Te întrebi. 
Și?
  Gândul meu scotocește  undeva în memorie. 
 Văd  degete  iuți  răsucind  fir de  fuior, aud  mișcarea  plăcut-adormitoare a fusului  pe care se adună  munca serilor  de iarnă a  multor femei  harnice  din neamul  nostru, împletită  de aceleași neobosite  degete în pulovere, ciorapi, mănuși, fulare.
 Pentru  toată  familia!

După amiază, într-un mare mall bucureștean,  aveam  să   găsesc răspunsul nedumeririlor mele: pe  zeci  de umerașe, înghesuindu-se una într-alta, se arată  doritorilor multicolore  lucrături subțirele, de care  stă agățat  petecuțul:50/%viscoză, 25% polyamide,  30%polyester, made în China,  made  oriunde...

4 comentarii:

  1. Textul te atinge, realitatea la fel

    RăspundețiȘtergere
  2. În Apusenii tăi, am vorbit cu un moț, care își ducea vitele acasă, de la păscut.Știi ce mi-a răspuns la întrebarea „ce faceți cu laptele”?
    _ Doamnă dragă, după ce facem brânza și untul pentru noi, hrănim porcii, câinii și pisicile. Ce ne rămâne îl dăm pe șanț...
    Îți dai tu seama ce stupiditate, nici chiar cuvântul nu este potrivit. În țara asta sunt atâtea anomalii. De ce?
    De nepăsare.
    Odinioară, erau centre de valorificare a laptelui. Astăzi, el se duce pe apă, în vreme ce atâția copii nu-l gustă,din cauza sărăciei.
    Iar noi importăm lapte.
    Zău, că plâng nu doar de tristețe, ci mai mult de furie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dupa o lectura a citatului din Alecu Russo, cu un final amar pt. autorul operei Cântarea României, ma asteptam la ceva similar, dar mai putin dureros. S-a itimplat sa fie vorba de o constatare reala, profund de intristare pentru noi mai virstnicii acestor vremuri de neputinta, ce am prins obiceiurile caselor in zilele de iarna, pe inserat, unde se adunau gospodine si tinere fete sa depene povesti ale vietii, ale lor, in timp ce miinile lor neobosite torceau, torceau caiere de lina, de cinepa in furca pusa in briu, infasurind firul de diferite grosimi pe fusul rasucit si rotit, ca sa obtina din firele caierului, firul rasucit si, apoi, infasurat pe fus, de unde era transferat in ghem pentru a fi impletit in "...pulovere, ciorapi, mănuși, fulare" . Obiecte de imbracaminte calduroase, foarte bune pt. sanatate pe anotimpurile reci, toamna si iarna.
    "Dincolo de gardul șubred, din fuga trenului, zărești,amestecat cu pietre, ciulini și frunze, un maldăr uriaș de lână albă.
    Zace acolo, probabil, din vremea căldurilor mari ale lui cuptor.
    Nevalorificată."
    Situatia linei este catastrofala in toata tara, in multe locuri lina fiind arsa, in loc sa fie pregatita pt. vinzare, fie la fabrici de stofe, fie in piata, in fire toarse sau netoarsa pt. perne, plapumi, uneori saltele. Cu ani in urma, la un deces al unei rude apropiate, am intilnit o familie care, dupa revolutie, era disperata fiindca nu mai putea vinde lina de la 300 de oi, raminind cu ea depozitata ca mai apoi sa fie nevoiti s-o arda, si, chiar mai mult, sa renunte la o parte din oi, fiindca principala lor aducatoare de venituri era lina oilor, pe care nu o mai putea valorifica.
    Si cind ma gindesc la anii din urma imi aduc aminte cum un fost coleg, inginer priceput, recunoscut in proiectarea di fabricatia cazanelor industriale, povestea ca fiind intr-o delegatie, prin anii '8o, in Anglia, a cumparat cea mai buna stofa pt. un costum de haine, fabricata in Romania, vinduta in magazine de lux din Anglia.
    Incheierea trista, reala este remarcabila, reprezinta un exemplu si pt. alte domenii, la fel de afectate de dezinteresul manifest al autoritatilor, de dupa revolutie pina-n prezent. Si cu ce costuri, cu ce pierderi! Si cit de trist!
    "După amiază, într-un mare mall bucureștean, aveam să găsesc răspunsul nedumeririlor mele: pe zeci de umerașe, înghesuindu-se una într-alta, se arată doritorilor multicolore lucrături subțirele, de care stă agățat petecuțul:50/%viscoză, 25% polyamide, 30%polyester, made în China, made oriunde..."

    RăspundețiȘtergere
  4. Reaua-credință doare.
    Bunii și străbunii noștri au cumpărat pământuri și animale cu mari eforturi.Și le iubeau cum își iubeau copiii.
    Lâna era, în satele noastre, la fel de respectată, precum borangicul și cânepa bine lucrată.
    Deunăzi, o tânără rudă mă întreba cum de reușeau țăranii, oameni fără salariu, să-și ridice case din cărămidă, garduri bune și acareturi, să-și susțină financiar copiii la școli cu taxe?
    Cum reușeau?
    Respectând totul.
    Muncind cu evlavie.
    Cum poți urni neamul ăsta, care strivește cu atâta cinism binele?

    RăspundețiȘtergere