un poet intrând în cetate.
El ținea în mâna dreaptă,
în pumnul lui drept,
un șoim sugrumat.”
Se revărsa, verde, primăvara, țâșnea și el către lumină, căuta ”Sensul iubirii”.
Avea în suflet, prea de timpuriu „Viziunea sentimentelor”; a cucerit, necondiționat ,„Dreptul la timp”, prin ”11 Elegii”, risipind , printre aștri, ”Obiecte cosmice”, el , ivitul pe „ Un pământ numit Romania”.
A iubit culorile curcubeului, dar a cules”Roșu vertical” și s-a întrebat despre tot și despre toate, așa a descoperit fascinanta conexiune între "Ou și sfera”.
A cules stele, și recunoscător, a înălțat „Laus Ptolomei”.
Din cremenea vorbelor strivite a ales „ Necuvintele”, dar ,deopotrivă, iubea rostirea „În dulcele stil clasic”.
Trăia zborul printre oameni, a văzut” Belgrad 5 prieteni”. A cunoscut și "Măreția frigului”, a oprit timpul , pentru o clipă, într-o"Epica Magna”. S-au ivit , de undeva, din prea multe întrebări ,”Opere incomplete". De aceea,el făcea”Noduri și semne”, într-o”Ordine a cuvintelor”.
Pentru a se purifica în apa limpede a izvoarelor, a îndurat”Spălarea cu pietre”, ascultând, cu sufletul sfâșiat, ”Oase plângând”, vrăjit pentru totdeauna de „Leoaica tânără, iubirea”.
A iubit culorile curcubeului, dar a cules”Roșu vertical” și s-a întrebat despre tot și despre toate, așa a descoperit fascinanta conexiune între "Ou și sfera”.
A cules stele, și recunoscător, a înălțat „Laus Ptolomei”.
Din cremenea vorbelor strivite a ales „ Necuvintele”, dar ,deopotrivă, iubea rostirea „În dulcele stil clasic”.
Trăia zborul printre oameni, a văzut” Belgrad 5 prieteni”. A cunoscut și "Măreția frigului”, a oprit timpul , pentru o clipă, într-o"Epica Magna”. S-au ivit , de undeva, din prea multe întrebări ,”Opere incomplete". De aceea,el făcea”Noduri și semne”, într-o”Ordine a cuvintelor”.
Pentru a se purifica în apa limpede a izvoarelor, a îndurat”Spălarea cu pietre”, ascultând, cu sufletul sfâșiat, ”Oase plângând”, vrăjit pentru totdeauna de „Leoaica tânără, iubirea”.
Ca un nepieritor „Amphion constructor” !
Nichita Stănescu ,31 martie 1933/ 13 decembrie 1983
„Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai”
”Aci sosi pe vremuri...”Tulburat de aleanul soarelui, mărțișorul își închidea ochii. Lăsa primăvara să se așeze în pridvorul adumbrit de nuci, din dealul de la Florica.
Venea pe lume primul vlăstar contemplativ al Brătienilor, viitor poet, Ion Pillat.
Expresie curată a pământului unei alte Arcadii!
Răsfățat de pânza viilor , ce visează ”un dor din vremi străine”, conacul de pe costișă este locul din care poetul își va câștiga rolul binemeritat în literatură, printr-o operă pe care a împlinit-o arhitectonic,fiecare volum fiind o nouă vârstă poetică.
Avid de Natură, localizând impresii vechi, culese dintr-o vastă cultură și din plimbările prin cele mai frumoase locuri ale lumii, își va prelucra amintirile,
fără să inoveze: a păstrat ritualuri scumpe, a prins timpul, închizându-l în acea încăpere sacră unde ” nu s-a clintit nimic, iar patul simplu al bunicului este și„ azi nedesfăcut”.
Peisajul de la Florica trăiește sub semnul eternității, timpul se scurge ireversibil, iar șoricelul roade trecutul"A scârțâit o ușă..un pas..și-ncet aștept năuc/Să intre –aici bunicul dus numai până-n vie”.
Pe furtuni și-a așezat destinul”,a devenit”o cumpănă în zile de durere”, mărturie fiindu-i
OPERA
„Casa amintirii„„Visări păgâne”Eternități de-o clip㔄Amăgiri”‚Grădina între ziduri”‚Pe Argeș în sus”‚Poeme într-un vers”Țărm pierdut”
„Sub scutul Minervei”„Balcic”„Oglinda magică””Bătrânii”„Biserica de altădat㔄Limpezimi”.
Expresie curată a pământului unei alte Arcadii!
Răsfățat de pânza viilor , ce visează ”un dor din vremi străine”, conacul de pe costișă este locul din care poetul își va câștiga rolul binemeritat în literatură, printr-o operă pe care a împlinit-o arhitectonic,fiecare volum fiind o nouă vârstă poetică.
Avid de Natură, localizând impresii vechi, culese dintr-o vastă cultură și din plimbările prin cele mai frumoase locuri ale lumii, își va prelucra amintirile,
fără să inoveze: a păstrat ritualuri scumpe, a prins timpul, închizându-l în acea încăpere sacră unde ” nu s-a clintit nimic, iar patul simplu al bunicului este și„ azi nedesfăcut”.
Peisajul de la Florica trăiește sub semnul eternității, timpul se scurge ireversibil, iar șoricelul roade trecutul"A scârțâit o ușă..un pas..și-ncet aștept năuc/Să intre –aici bunicul dus numai până-n vie”.
Pe furtuni și-a așezat destinul”,a devenit”o cumpănă în zile de durere”, mărturie fiindu-i
OPERA
„Casa amintirii„„Visări păgâne”Eternități de-o clip㔄Amăgiri”‚Grădina între ziduri”‚Pe Argeș în sus”‚Poeme într-un vers”Țărm pierdut”
„Sub scutul Minervei”„Balcic”„Oglinda magică””Bătrânii”„Biserica de altădat㔄Limpezimi”.
Ion Pillat, 31 martie 1891-17 aprilie 1945
„Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, și din berlină
Sări, subțire, -o fată în larga crinolină....„
Sări, subțire, -o fată în larga crinolină....„
Dreptul la timp
RăspundețiȘtergereTu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
http://Versuri.ro/w/bp17
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.
Nichita Stănescu