”ca o nuanță de lumină”

M-am chinuit să-i dau acestei vorbe înțeles.
Un înțeles subtil și tinar mai ales.
E-o vorbă ca dantela de ușoară
Și care toată vremea înfășoară.
Ca o nuanță de lumină
Și face duioșia mai senină.
Ea se rostește numai într-o limbă,
Într-altfel se pocește și se schimbă.
E vorba-n limba nouă să-nfioare.
Ca e-al femeii scumpe în căntec de izvoare.
Eu am făcut plăpănda să stăpîneasca viața,
Ca roua dimineața.
Femeie și fecioară,
Fii fragedă și nouă ca-n vis și-ntâia oară
Și dorul sfănt de tine e murmur de vioară.
Fii purtătoarea pură de fiecare clipă
A dragostei, și-anină-ți pe suflet o aripă.
în patima curată
Și binecuvăntată,
Când ți-ai ales bărbatul
Se pierde și păcatul. ”

Tendresse”, Tudor Arghezi