”Sporeşte-ţi cântarea precum se cuvine, dă ceasului înţelepciunea ce-o ai”
Lucian Blaga
În parcul din jurul Universității , câțiva arbori și-au deschis ,gingaș, muguri în buchete albe și roz.Au ieșit de prin cotloane buburuzele.
În grupuri, studenți de la Sport, Biologie , Limbi străine merg agale spre câte un seminar.
În dimineața asta, cu parfum de verde proaspăt, împreună cu o colegă aflată în vizită,noi, fostele studente peste care jumătatea de secol își zugrăvește trăiri și povești ,păstrate într-un cald colț de suflet,, ne-am întâlnit cu emoția redevenirii .
Astăzi și ieri, ca-ntr-o ramă mișcătoare!
Am revăzut amfiteatrul singuratic, cu băncile lui aliniate ca pentru un curs de literatură comparată, sala 4, cu amintirea examenului de latină, am ascultat tăcerea coridoarelor,ne-am plimbat privirile peste avizierele care, cândva, ne dădeau fiori” de la cât se dă bursă în semestrul ăsta”, ”cine a picat la Istoria limbii?”...
Câte o voce temută răsună în gând.,
Alei, intrări, căminul, scările mângâiate de raze piezișe.
O mare felie de viață, în câteva zeci de minute!
O primăvară, ca o tandră promisiune!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.