”ca o nuanță de lumină”

M-am chinuit să-i dau acestei vorbe înțeles.
Un înțeles subtil și tinar mai ales.
E-o vorbă ca dantela de ușoară
Și care toată vremea înfășoară.
Ca o nuanță de lumină
Și face duioșia mai senină.
Ea se rostește numai într-o limbă,
Într-altfel se pocește și se schimbă.
E vorba-n limba nouă să-nfioare.
Ca e-al femeii scumpe în căntec de izvoare.
Eu am făcut plăpănda să stăpîneasca viața,
Ca roua dimineața.
Femeie și fecioară,
Fii fragedă și nouă ca-n vis și-ntâia oară
Și dorul sfănt de tine e murmur de vioară.
Fii purtătoarea pură de fiecare clipă
A dragostei, și-anină-ți pe suflet o aripă.
în patima curată
Și binecuvăntată,
Când ți-ai ales bărbatul
Se pierde și păcatul. ”

Tendresse”, Tudor Arghezi

„E-adevărat

că prin femeie a mai venit și întristarea, 
dar fără ea n-ar fi viața și n-ar fi binecuvântarea, 
n-ar fi cântarea, nici sărutul, nici dor sau lacrimă sub stele
și ce-ar fi lumea fără-acestea și ce-ar fi viața fără ele?„
Traian  Dorz

Când vine  vorba  despre  ”Ziua Femeii„, mulți  strâmbă din nas, motivând că este o sărbătoare comunistă. 

 Eu nici nu mă gândesc pe  unde-i sunt originile, mă bucur doar să văd  multe femei vesele,pe stradă și în restaurant, în parc  și--n stații de taxi, multe flori, autohtone sau aduse de peste mări și țări,  mulți copii  cu buchețele, bucuroși  că pot  readuce zâmbete  pe obrajii  învățătoarelor, mulți bărbați descrețiți,  preocupați  să  fie atenți nu doar acasă la ei.

 Se dau și se primesc telefoane, se reinventează  scrisul  de mână, se  caută plicuri  roz  cu inimioare în colț,  copiii plecați departe sunt tot mai aproape, nepoții își aleg cu tandrețe cuvintele, colegii de școală  caută nume și locuri  prin carnețele  vechi, că, de, pe vremea lor,  telefonul  ocupa un loc cuminte  pe măsuța din hol.

  Pentru o zi, femeile, da, poate că nu  chiar toate, se fardează mai atent, merg la coafor, își pun eșarfe, bijuterii vechi sau primite recent, deschid un parfum nou.

 Ce suflet frumos  zâmbește  din oglindă!
Afli acolo ceva din nebunia femeii îndrăgostite, din zborul ei către  niciunde, dar Zbor!  în privirea ei descoperi acel curaj fragil-fărâmă de  inconștiență nebunatică, ceva din libertatea păsării, dar și din răbdarea  furnicuței, un strop din  măreția lunii, din zbuciumul mării, din liniștea dimineții. 
Ce altceva este  femeia?

Că sărbătoarea ei durează o  săptămână, o zi,o dimineață, o clipă, asta este, deja, ceva  personal.

 Oricum, chiar și primăvara  se simte  femeie! 

LA MULTI ANI,

DOAMNELOR si DOMNISOARELOR!

Cantec fara raspuns
Nichita Stanescu

De ce te-oi fi iubind, femeie visatoare,
care mi te-ncolacesti ca un fum, ca o vita-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu frageda, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingasa
ca firul de iraba ce taie în doua
luna varateca, azvârlind-o în ape,
despartita de ea însasi
ca doi îndragostiti dupa îmbratisare?…

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare caprui rasarindu-mi peste umar,
tragând dupa el un cer de miresme
cu nouri subtiri, fara umbra?

De ce te-oi fi iubind, ora de neuitat,
care-n loc de sunete
goneste-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunza cazând.
 Ca o rasuflare-aburita de ger.

 

8 Martie

motto:

Viitorul unui copil este totdeauna fapta mamei sale.

Napoleon I 

 

M-am tot gândit  ce ton să folosesc eu într-o postare  de ziua noastră, a femeilor, mai ales că  ea vine după o  mare sărbătoare  nocturnă a  bărbaților.
 Ziceam  să  laud frumusețea  concertului de aseară , a cărui temă Parfum de femeie aș  cuprinde-o într-un  singur adjectiv- suavă!
Am renunțat, pentru că și astă-seară suntem răsfățate cu muzică de suflet!
  Am ales o povestioară .
La sfârșitul  programului,  micul   grădinar se străduiește să se încalțe și, pentru că nu reușește,  o roagă pe  doamna educatoare să-l ajute.
Mare chin! 
Când tocmai terminase, l-a auzit pe copil:
--Doamna, dal sunt puse invels…
Așa era, puștiul avea dreptate. 
Doamna   i-a scos cizmulițele și  a luat-o de la capăt. Aceeași răbdare, același efort. 
Vizibil  obosită,  ea a zâmbit fericită că a reușit să-l încalțe pe  micuț.
- Doamna, cizmulițele astea nu sunt ale mele..
Femeia nu s-a supărat, n-a scos nicio vorbă, l-a descălțat , dar..
-Sunt cizmulițele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalț pe astea azi.
Să plângă doamna, să râdă, să se enerveze?
La ce bun?
A luat-o de la capăt.
Când grădinarul era gata încălțat, ea i s-a adresat blând:
-Puiule, este ger afară,  unde-ți sunt mănușile?
-Le-am băgat în cizmulițe ca să nu le pield...//
 Ți se par cunoscute  personajele? dar întâmplarea?
La mulțí ani , Femeie!
La mulți ani tuturor celor care te iubesc! 

un dar de suflet de la Ștefania

recuperarea eternității

 

 DOAMNELOR ȘI DOMNIȘOARELOR, LA MULȚI ANI!

Bărbatul și femeia - de Victor Hugo

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfințește.
Bărbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primește lumina, inima primește iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.
Rațiunea convinge, lacrimile înduioșează sufletul.
Bărbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are suprematia, femeia are intuiția.
Supremația semnifică forța, intuiția reprezintă dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia bărbatului este către gloria supremă, aspirația femeii este îndreptată către virtutea desăvârsită.
Gloria face totul măreț, virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijează, evanghelia ne face perfecți.

 Bărbatul gândește, femeia intuiește.
A gândi înseamnă a avea creier superior.
A intui, simțind înseamnă a avea in frunte o aureolă.
Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care îl impodobește, lacul, poezia care-l luminează.
Bărbatul este un vultur care zboară, femeia - o privighetoare ce cântă.
A zbura înseamnă a domina spațiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.
Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fața templului ne descoperim, în fața sanctuarului îngenunchem.
Bărbatul este plasat acolo unde se sfârșeste pământul, femeia acolo unde începe cerul.