Jan Amos Comenius
Astăzi este ziua lui.
S-a născut la 28 martie 1592, undeva, în Moravia. S-a stins la 15 noiembrie 1670, la Amsterdam..
Învățător, pedagog, lingvist, om de știință, teolog, absolvent al Universității din Heidelberg.
„Părintele educației moderne”.
M-am gândit la acest învățat din două motive. Întâi, pentru că, în ultima vreme, pentru toate neîmplinirile din societate, de fiecare dată se aduce în discuție lipsa de educație, iar mai apoi, pentru că profesorul nostru de Pedagogie din facultate, domnul Iosif Antohi, căruia eu și alții ca mine îi purtăm un mare respect, îl adora pe acest ilustru pedagog.
I-a tradus lucrarea „Didactica Magna ”, realizând foarte interesante note, comentarii și studii,pe care ni le-a prezentat la vremea când noi băteam la porțile cunoașterii.
Mă întreb, fără să-mi doresc a supăra pe cineva, câți dintre cei care vor să fie profesori sau chiar sunt în plinătatea vârstei au timp, răbdare și interes spre a mai citi niște cărți scrise în urmă cu mai bine de șase veacuri.
Poate că dacă ei și ocupanții unor înalte fotolii ministeriale ar face treaba asta ar înțelege pentru ei, urmând să-i convingă și pe alții, că ”
EDUCAȚIA ESTE ÎNTRE LUCRURILE CELE MAI SEMNIFICATIVE PE CARE OMUL LE POATE REALIZA ÎN TOATĂ VIAȚA SA.”
Poate că dacă ei și ocupanții unor înalte fotolii ministeriale ar face treaba asta ar înțelege pentru ei, urmând să-i convingă și pe alții, că ”
EDUCAȚIA ESTE ÎNTRE LUCRURILE CELE MAI SEMNIFICATIVE PE CARE OMUL LE POATE REALIZA ÎN TOATĂ VIAȚA SA.”
JAN COMENIUS.
Se zice că citatele nu rezolvă cine-știe-ce- mare-lucru. Eu contrazic ”teoria ”asta, așa că voi încheia citând nu unul, ci două convingeri ale pedagogului la care ne gândim măcar astăzi.
”A învăța înseamnă a merge către știința unui lucru nercunoscut prin ceva cunoscut”.
Simplu, da?
Pași mărunți, dar siguri.
Pași mărunți, dar siguri.
Se ține seama în viața de zi cu zi, indiferent de sfera de activitate, de miezul acestor atât de limpezi cuvinte?
Și ca să nu-l uităm pe Comenius, să aflăm, dacă nu știam deja că:
”Un om cu cunoștințe, dar needucat, este ca și un inel de aur pus în botul unui porc”.
”Un om cu cunoștințe, dar needucat, este ca și un inel de aur pus în botul unui porc”.
Asta ii spun mereu scolarului meu, ca toate FB-urile si diplomele lumii sunt egale cu 0, daca nu stie sa se comporte. Citatul de la inceput ar fi dedicatie pentru toate cadrele din invatamant! 😄
RăspundețiȘtergereCrenguța, FB-urile și diplomele au și ele rostul lor. Exprimă, într-un fel, dezvoltarea.
ȘtergereCopilul evoluează pentru sine, nu pentru ceilalți. El va trăi într-o lume pe care trebuie să o cunoască, să-i afle mersul.
Adultul îl ține de mână o vreme, până învață să zboare.
Apoi va decide singur.
E un sistem bătrân şi bolnav. Se încearcă o resuscitare, dar fără tact şi cunoaştere, i se înrăuteţeşte situaţia. Momentan nu am încredere în educaţia din România.
RăspundețiȘtergereZuzu, trebuie să ai încredere în educație.
ȘtergereȘi să educi!
Acasă , copilul primește și învață DOAR lecțiile lui. Școala, cartierul, societatea îl pun la încercare.
Nici eu nu mai am incredere! Cu tot respectul, d-na Gina, scoala nu mai e ce-a fost, nici profesorii si nici invatatorii nu-si mai dau interesul ca altadata. Sunt prea putini cei carora le mai pasa, dar trebuie sa ai sansa sa dai peste ei.
ȘtergereFă tu cât poți de bine partea ta de mamă, Crenguța, luminează-i cărări, stimulează-i creativitatea și nu-l ”cocoli”.
ȘtergereViața este dură.
Școala , da, ai dreptate,se rostogolește în noianul ăsta de nereguli...
Şcoala românească oscilează între analfabetism şi excelenţă, nu mizează pe interacţiune şi creativitate, creează frustrări în rândul elevilor, părinţilor, profesorilor. Îi învaţă să fie în competiţie, nicidecum să coopereze, să alerge după note mari, nicidecum să înveţe etc.
RăspundețiȘtergereDa. Este o problemă, pe care puțini profesori o știu și o aplică: pe diploma lui, a profesorului, nu scrie vă la lucra cu elevi geniali, nici cu copii mai puțin înzestrați. Nici cu derbedei.
ȘtergereEl va lucra cu copii de toate felurile. De aceea, trebuie să se reinventeze, să fie creativ și răbdător.
Dacă nu rezistă înseamnă că nu i se potrivește meseria.
Din toate rolurile jucate - elev, parinte, profesor, cel de parinte e cel mai dificil.
RăspundețiȘtergereDa! Așa este.
ȘtergereMi-a spus-o un tată negricios, după o ședință cu părinții, la care el fugise de la apozarul unde lucra, ca să afle că fiul lui este cel mai dificil din clasă.
”_- Doamna profesoară, nu-i așa că nu s-a inventat meseria de părinte?”