limite

  În prima duminică  de  martie sticlos, dimineața  își ridică pleoapele în  zbor grăbit de  păsărele ; singuratice  sau în  grupuri mici,  asemenea unor  neobosite săgeți, nepăsătoare sub biciul  geros, ele   spintecă  zarea.

Sufletul unui prieten  bun, care  nu se  gândea  la ruperea de  viață, sau poate că nu voia să vorbească despre asta, rătăcește, cred,  în căutarea luminii.

  Sună  duios” în loc cu verdeață”, cald și ocrotitor.

 Am tot mai multe întrebări în legătură cu ființa umană și direcția drumului ei în partea din urmă a vieții.

  Între atâtea   neliniști, limpede  simt  o singură  convingere. există bucurii, mai mari, mai mici, trăite, simțite, dăruite.

  Viața este frumoasă oricum!

<iframe width="560" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/IyzY5kKzfFM" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe>