ca dintr-o altă lume

De câteva ori pe an, simt că vreau să- i văd de aproape; o lume de omuleți, parcă la sfat, pe malul apei.

Multora dintre trecători nu le pasă,nici nu- i observă, chiar dacă se plimbă la doi pași de ei.

Nu am vreo teorie in legătură cu aceste figuri unice, pur si simplu imi contemplu propriile- mi emoții in fata unui peisaj crescut din vrerea naturii.

Este toamnă deja, cu ploaie și vânt. Undeva, dincolo de agitația zilei, ìncremeniți in starea lor lipsită de dorințe, omuleții fără lămpașe
vor fi visând la bucuriile tihnei.

Să ne fie însorită

 această zi ce ne este dedicată!

Cu fiecare clipă, primim și dăruim!

Ideal ar fi să nu ne oprim din a zidi,

iar sufletele noastre să nu obosească in a descifra taina Poeziei!

„Şi când din lungi peregrinări

Te-ntorci pe căi de raze şi de unde

În lumea dinăuntru, a inimii profunde,

Tot mai găseşti acolo întrebări.„

Alexandru Philippide..

Pentru cine are timp, recomand un film de pe Netflix, pe care tocmai l- am văzut, ”The Holdovers”.