joi, 4 iunie 2026

subtilitatea unui gest

  povești adevărate pentru prieteni

Îmi place poezia nerostită a gărilor, fie ele moderne, precum aceasta, daneză( noi plecam spre Malmo), fie ele mici, ponosite, vechi, obosite de așteptare.

Câte povești ascund, câte lacrimi de dor, de iubire, de regăsire sau de bun-rămas vor fi tăinuind...tocmai mi-am amintit: am văzut doi tineri, el o conducea pe fată, amândoi frumoși, cu mult soare în ochi, deși era frig; băiatul i-a aranjat o șuviță răzleață, se simțea în degetele lui emoția,ea s-a întors, și-a prins rucsacul în spate și, în clipa următoare, fără să se mai privească, fiecare a plecat într-o altă direcție.

Plutea în aer dorul sau teama sau cine mai știe ce..,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.