ca un fâlfâit de aripi

 

povești adevărate pentru prieteni

Nu-mi amintesc anul, oricum  era  înainte de 89.

Cine o  cunoștea povestea  că  era o  foarte  bună profesoară. 

Accent  ușor diferit  de al nostru,fizic nu  chiar  de luat în seamă,femeie  fără vârstă, fără prieteni, era titulară într-una din școlile orașului..

 Elevii ei, deși nu prea o simpatizau,învățau  carte.

 Într-o vacanță, și-a petrecut  niște zile de concediu, undeva, la  munte. 

 A  cunoscut ( sau a cunoscut-o) un individ căsătorit, tată.

   K  s-a îndrăgostit  pentru prima oară în viața ei, spuneau niște  doamne  care o cunoșteau, cumva.

   Relația a  continuat și, după  niște luni, incolora  domnișoară costelivă a devenit mamă.

Informația a ajuns la ”partid”,  sancțiunea  nu a întârziat, pedeapsa „pentru purtare necuviincioasă ” a fost aplicată, adică  o mutare disciplinară la altă școală.

După niște ani, aveam să o cunosc.

  Copilul ei creștea, era, deja, elev.

  Făt- Frumos, tatăl lui, a ales  să-și încheie  socotelile  cu viața, chiar în apartamentului  celei care  chiar îl iubise. 

  Niște vecini din blocul  vecin  i-au zărit trupul agățat de lustră.

   Femeie evlavioasă,  K  i-a  făcut  toate pomenile, ducea  colivă și în cancelarie, a  continuat ritualul și pentru   mama  ”iubitului”, ani buni.

  K se apropia  de pensionare, se  topea  de pe o zi pe alta.

  Fiul ei a ales  să plece în nu știu ce țară.  Din câte spunea lumea,  nu o ducea  bine deloc.  Dormea  într-o  mașină abandonată, undeva, la marginea unui oraș.

  Într-o zi, am întâlnit-o  pe  K.

 Aceeași figură. mers  obosit, mulți dinți lipsă, dialog nesemnificativ....

 Privind-o, mă  gândeam la  viața ei.

 Cum ziceam, știa carte. Și  muncea  în credință.

  Într-o zi, o elevă  cam slobodă în comportament- îi rețin numele, dar nu-l spun-  i-a scris cu cretă pe paltonul negru, ponosit,” hoț”.

Pentru că  profesoara  venea  mai târziu în cancelarie, după ce  toți eram deja la ore, abia seara, la semnarea  condicii,  cineva  i-a șters  ”anunțul ”  de pe  haină.

Nu am mai zărit-o prin cartier, nici despre fiul eu  nu mi-a mai povestit  nimeni.

Astăzi, în zborul răzleț al unei păsări,  am deslușit , cumva, un gând  pentru  singuratica, cândva, excelentă profesoară,  K...