patru anotimpuri

 într-o superbă seară de joi, cu Filarmonica piteșteană. 

Vivaldi și nemuritoarea lui muzică!

Sala mare a cs a fost neîncăpătoare, atâția tineri laolaltă n-am mai văzut de multă vreme.

Patru anotimpuri, patru concerte diferite-Primăvara, concertul  nr. 1 în Mi major, 
Vara,  concertul nr. 2 în sol minor,
 Toamna, concertul nr. 3  în Fa major, 
Iarna , concertul  nr. 4 în fa minor.

Patru  cicluri succedându-se  gradat , în armonii  de o extraordinară  forță sugestivă, tablouri  însuflețite   de  sonorități  specifice fiecărui anotimp.

Primăvara își deschide zorii, prind viață mugurașii,  în  susurul   vesel al  izvoarelor, peste  văi și peste  dealuri  se revarsă bogăție de  triluri,  ning pomii în livezi, adieri  cuminți  se pierd printre stropi de ploi nestingherite, undeva răsună  un poem  pastoral- ciobanul și câinele său-  nopți cu   fulgere ce spintecă cerul.

Vara își   picură  rodul, se adună apele, păsările  se întrec  cu zborul fluturilor,  soare cald  mângâie holdele, ard raze,  se bucură cerul,   cucul își strigă numele,  zvon de vânt dulce coboară peste sat.

Toamna!

Sigur ai ascultat-o de multe ori!  

 În arcușul vrăjit al vâlcencei  Meda Stanciu, Autumno , în haina ei cu trenă lungă,  aleargă năvalnic prin  podgorii și grădini, șuieră vântul,  se topesc șoapte în zvon de cocori,  frunze  valsează în aerul parfumat, se rărește  pădurea, clipește  mărunt, prin rariști  soarele,  se întunecă zarea.Cad, în stoluri,  frunzele.

În hlamida-i diamantină, însoțită  de tonuri prelungi, 
 iarna își așterne blana pufoasă, clinchete de zurgălăi străbat depărtările. Se încheie un an!

Sub bagheta  maestrului Mihail Ștefănescu, astă seară, Filarmonica  ne-a purtat într-o lume  feerică, dominată de trăiri intense, în care  trecerea timpului  pare deposedată de tristețe.

Natura este acel Nemărginit  templu sfânt, cascadă vie   de muzică albastră, ce se contopește  sublim, cu toate stările sufletești, surprinse în splendida lor simplitate !