”Se zice că Destinul stă-n mâna omenească...Aştearnă-şi fiecare de vrea să s-odihnească...
Medaliile, însă, au vers, ca şi revers..”
Alexandru Macedonski, Destinul
Cum a fost? cum să fie? îmi mai vâjâie un picuț capul, sper să-mi treacă, oricum este mult mai bine decât acum două ore.
De ce?
Păi, iac-așa
Filarmonica Pitești și-a început stagiunea într-un spațiu situat între ceea ce era cândva și ceea ce este acum: murmur de voci, revederi, saluturi plăcute, eleganță firească, blugi și sacouri, parfum de toamnă care încă trăiește văratic, plete și argint la tâmple- muzica nu cunoaște granițe, nici nu ține seama că la concert unii coboară din mașini luxoase, iar alții vin și pleacă pe jos- episod colorat a ceea ce se cheamă realitate.
De ce?
Păi, iac-așa
Filarmonica Pitești și-a început stagiunea într-un spațiu situat între ceea ce era cândva și ceea ce este acum: murmur de voci, revederi, saluturi plăcute, eleganță firească, blugi și sacouri, parfum de toamnă care încă trăiește văratic, plete și argint la tâmple- muzica nu cunoaște granițe, nici nu ține seama că la concert unii coboară din mașini luxoase, iar alții vin și pleacă pe jos- episod colorat a ceea ce se cheamă realitate.
A x-a stagiune a Filarmonicii Pitești, dirijor, maestrul Gheorghe Costin, concert- maestru Mădălin Sandu,
invitațí: Emil Vişenescu,clarinet, Ionuţ Roşca ,fagot.
Într-o seară, când septembrie pleacă:
Ceaikovski, Strauss ,Beethoven!
P.I. Ceaikovski - Uvertura-fantezie „Romeo și Julieta”,
Richard Strauss - Duet concertino pentru clarinet, fagot, orchestră de coarde și harpă
L.v. Beethoven - Simfonia a V-a (a Destinului) în do minor.
Clipa ce este, clipa ce pleacă.
Sală (cam) improvizată, s-
au străduit artiștii să încapă toate instrumentele pe o scenă cocoțată cu vreo douăzeci de centimetri deasupra capetelor spectatorilor, mare grijă trebuie să fi avut domnii de la contrabas, i-am zărit așa, în treacăt, că de pe rândul meu am văzut doar părți din orchestră și umbre în locul fețelor. Un sunet neobosit, ceva care trebuie să fi venit de la aerul condiționat sau de la centrala de încălzire, a bâzâit tot timpul, ceea ce le-a determinat pe doamnele din jur să stea ca pe ghimpi până la prima pauză.
Mi-am impus să mă concentrez!
Sală (cam) improvizată, s-
Mi-am impus să mă concentrez!
Frumos, cald, răscolitor, așa cum bate destinul la ușă, timp și ritual, reliefuri neobosite, curgătoare culori fără trup, dulce căldură, durere, mânie, vedenii, avânt și noblețe, emoții și solemnitate, punte de trecere între auz și imaginație!
Cam asta am simțit în partea a doua a concertului.
Cam asta am simțit în partea a doua a concertului.
Mulțúmiri sincere artiștilor instrumentiști ai Filarmonicii Pitești, care și-au adunat talentul și dăruirea pentru a aduce bucurie în sufletele celor ce-și exprimă recunoștința prin căldura aplauzelor!
Mulțumiri domnului Jean Dumitrașcu, pentru că a reușit să adune , din nou, laolaltă, creatori și iubitori de muzică adevărată, depășind toate neajunsurile unei perioade crâncene.
Mulțumiri domnului Jean Dumitrașcu, pentru că a reușit să adune , din nou, laolaltă, creatori și iubitori de muzică adevărată, depășind toate neajunsurile unei perioade crâncene.
