Filarmonica în casă (nu prea ) nouă

 ”Se zice că Destinul stă-n mâna omenească...
Aştearnă-şi fiecare de vrea să s-odihnească...
Medaliile, însă, au vers, ca şi revers..”

Alexandru Macedonski, Destinul 

Cum a fost?  cum să fie? îmi mai vâjâie  un picuț capul, sper  să-mi treacă, oricum este mult mai bine decât  acum  două ore.
De ce?
Păi, iac-așa

Filarmonica Pitești  și-a  început stagiunea într-un spațiu situat între  ceea ce era  cândva și  ceea ce este acum: murmur de  voci, revederi, saluturi plăcute, eleganță  firească, blugi și sacouri, parfum de  toamnă care  încă trăiește  văratic, plete  și argint la tâmple- muzica nu  cunoaște granițe, nici nu ține seama  că la  concert unii  coboară din mașini luxoase, iar alții  vin și pleacă pe jos- episod  colorat  a   ceea ce se  cheamă realitate.

 A  x-a  stagiune a Filarmonicii Pitești, dirijor, maestrul  Gheorghe Costin, concert- maestru Mădălin  Sandu,

invitațí: Emil Vişenescu,clarinet, Ionuţ Roşca ,fagot.

 Într-o seară, când septembrie pleacă:

Ceaikovski, Strauss ,Beethoven!

  P.I. Ceaikovski - Uvertura-fantezie „Romeo și Julieta”,

 Richard Strauss - Duet concertino pentru clarinet, fagot, orchestră de coarde și harpă 

 L.v. Beethoven - Simfonia a V-a (a Destinului) în do minor.

 Clipa  ce  este, clipa  ce pleacă. 

Sală  (cam) improvizată, s-

au  străduit artiștii  să încapă  toate instrumentele pe o scenă  cocoțată  cu vreo  douăzeci de centimetri  deasupra  capetelor  spectatorilor,  mare grijă trebuie să fi avut domnii de la contrabas, i-am zărit așa, în treacăt, că  de pe rândul meu  am văzut doar părți din orchestră  și  umbre în locul fețelor.  Un  sunet  neobosit, ceva care trebuie să fi venit de la aerul condiționat sau de la centrala de încălzire, a  bâzâit tot timpul, ceea ce le-a determinat pe doamnele din jur să stea ca pe ghimpi până la prima pauză.
Mi-am impus să mă concentrez! 

Frumos, cald, răscolitor, așa cum bate  destinul la ușă, timp  și ritual, reliefuri  neobosite, curgătoare culori  fără trup, dulce  căldură, durere, mânie,  vedenii, avânt și noblețe, emoții și solemnitate,  punte de trecere între auz și imaginație!
Cam asta am simțit în  partea a doua a concertului.

  Mulțúmiri  sincere artiștilor instrumentiști  ai  Filarmonicii Pitești, care și-au adunat  talentul și  dăruirea pentru a aduce  bucurie în sufletele  celor  ce-și exprimă  recunoștința prin    căldura aplauzelor!
Mulțumiri  domnului Jean Dumitrașcu, pentru  că  a reușit  să adune , din nou, laolaltă, creatori și iubitori de  muzică adevărată, depășind  toate  neajunsurile  unei perioade  crâncene.