Când se adună, pescarii spun povești.
Una mai gogonată decât alta.
Vânătorii se laudă cu trofeele lor.
Când se adună profesorii.. mai bine ascultați..Una mai gogonată decât alta.
Vânătorii se laudă cu trofeele lor.
Cum era și firesc, în fiecare seară, fiecăruia i-a venit rândul să pregătească cina.
A luat tuciul, l-a spălat, a mestecat bine mămăliga, au mâncat, el a spălat tuciul, a pus apă în el și l-a agățat într-un cui. Deasupra plitei.
A luat tuciul, l-a pus pe foc, a fiert mămăliga, a răsturna-o atent pe o farfurie întinsă, apoi și-a invitat coechipierii la masă.
Când a dispărut ultima îmbucătură, inginerul a spălat tuciul, a pus apă în el și l-a agățat în cui.
Pentru că fiecare trebuia să ajungă acasă.
Sau un fel de concluzie.
Ca la geometrie.
p.s.Uitasem să spun că specialitatea profesorului era matematica.