O recunoști? Pe vremea când era copil, mama ta o vedea trecând prin dreptul porții. Așa este și astăzi- supusă, harnică, cu privirea în pământ , cu palmele aspre și obrazul pârjolit de soare.
Sunt femei care n-au obtinut dreptul de greva... Cred ca nici nu sunt in varsta; sunt doar ingrijorate mai mult de soarta copiilor si animalelor din gospodarie, decat de propria poza...
Vera, Pe vremuri, duminicile își aveau locul, rostul lor, nu doar în calendarul bisericesc. Acum , le văd pe femeile din satele prin care mai trec, mai ales pe cele din satul meu, muncind în zi de sărbătoare. Nu le ajunge timpul, sunt apăsate de mult prea multe necazuri. În alte sate, cele de pe aici, le văd mai tot timpul pe băncile din fața porților. Își cumpără pâine și lapte de la magazin.
Da.... La bunici, la ţară, şi în Oltenia, dar mai ales la tata, la şes, vedeam aproape în fiecare zi astfel de femei... Întotdeauna mi-am spus că femeile - chiar şi cele de la ţară - ar trebui să treacă altfel prin viaţă. Dar asta este... Gânduri bune, Gina, iar ai redeşteptat aminitiri...
Arata-i pozele unuia de la oras care nu a muncit in viata lui si sta pe banii lui tata. Poate intelege care e adevarata "Mama"! Zi minunata! Felicitari pentru idee!
si daca nepoatele sau fiicele care acum isi duc viata prin Italia sau Spania si spala vasele la masina si au plica cu inductie ar tine minte de unde au plecat .......ar mai lasa nasul in jos de ridicat ca o coada de ratoi , din cauza mandriei si a snobismului . Scuze , sunt critica azi , mi-au placut pozele si mi-au reamintit ca daca parintii nostrii n-ar fi muncit asa si daca nu ne-ar fi pus la rtreaba de mici ,nu stiu unde mai aeram astazi !
Cris, Mă gândeam că odată cu vremea, soarta lor se va schimba. Mi-am întâlnit o fostă colegă de clasă- era frumoasă atunci, astăzi este o femeie îmbătrânită, înainte de a fi bătrână..tare greu este! Necruțătoare le este soarta!
Atunci cand e vorba de hrana animalelor,nu exista zi de sarbatoare sau duminica,imi spunea bunica. Pana si omul mananca in zi de sarbatoare,si inca bine:). Eu mai cunosc asemenea femei.Din fericire:)).
Alm, draga mea, Este mult adevăr în vorbele tale! Este mare lucru să nu uiți de unde ai plecat! Nu suntem la fel, știi fabula „Boul și vițelul„..așa se întâmplă și în viață. Știi ceva? cine se rușinează cu părinții, cu originea nu se va bucura niciodată de ceea ce are . Bucuria înseamnă împlinire. Cu poți fi împlinit dacă îți retezi rădăcinile?? O zi bună îți doresc!
Gabi, Cum crezi că n-ar dori să trăiască mai bine? De ce și-ar educa fiicele să învețe carte, dacă n-ar vrea ca ele s-o ducă mai bine? Esențial în viața lor este că iubesc viața cu încrâncenare.
Este grea viața la țară pentru toți,dar femeilor cu mult mai mult! Am văzut aceste îmagini demult tare și mai puțin.Sunt estompate în memoria mea dar există!
O femeie care ani de zile s-a sculat cu noapte-n cap să dea de mâncare la găini, apoi să pregătească masa şi să facă focu-n cuptor, apoi să plece la câmp, la "loc" cum i se mai spune prin unele părţi... Apoi ajunge seara acasă, dar se apucă de altele, n-are timp de stat. Cine nu a avut, să-şi cumpere!
@Max, Le spui clar și răspicat! Chiar îmi place vorba ta!Știi ce este dureros? că mulți , prea mulți au uitat că rădăcinile oricărui orășean până acolo ajung, în vatra unui sat, unde o bunică sau o străbună , cândva, zilnic, a copt pâine pentru o familie de opt/nouă copii. Seară bună!
Sărut mâna Gina ! si asta li se pare atât de normal ! femeile de la ţară sunt într-un fel anume , par că ştiu tot secretul universului prin prisma orizontului lor rural uneori destul de limitat .
La mine la tara, este o femeie, care are aproape 80 de ani. Zilnic, ea se duce in padure si aduna lemne uscate. face snopuri, asemeni snopului de coceni al femeii din pozele tale, si le aduce acasa. este mai puternica si mai rezistenta decat multi dintre barbatii de acolo. Te astept in fiecare duminica sau luni sa te alaturi provocarii "Life in Pictures", de pe blogul meu. Numai bine.
E multă vreme de când nu am mai văzut o femeie ducând coceni pe cap. E drept că nici nu am mai fost demult la ţară. Să ai o zi bună ! P.S.Cam asta am scris şi ieri, dar, daca ai un cuvânt din ăla de verificare, probabil nu am mai aşteptat să apară şi am ieşit din blogul tău, iar comentariul nu a mai apărut. Văd eu acum !
SoriN, Ai spus ceva extrem de important. Chiar așa le simt- ele au în palme mari taine, reguli simple, puternice. Unele dintre ele trăiesc greu , dar nu se sperie. Suferința le călește, cumva! Mulțumesc!
Text incitant,poze expresive,titlu bine ales...Felicitari,Gina!N-am trait la tara,n-am nici rude macar...n-as vrea sa gresesc,dar acele femei pe care le-am vazut eu la tara,intr-o calatorie, anul asta,acele cateva...au cu totul alt chip,alta atitudine,alt mod de a privi munca...Pentru cele harnice,tot respectul!
În care dintre părțile lumii, pe aceeași palmă de loc , trăiesc femei cu același tip de viață? nu de ieri, nici de astăzi, femeia rămâne ea...cu viața ei, cu truda, cu felul ei de a fi. Femeile din imagine parcă nu ar fi doar harnice, sunt ceva ce vine dintr-un alt timp...
dar miscarea face parte din viata ei, o defineste
RăspundețiȘtergereşi parcă e născută din pământ şi de-o seamă cu el. :)
RăspundețiȘtergereSunt femei care n-au obtinut dreptul de greva...
RăspundețiȘtergereCred ca nici nu sunt in varsta; sunt doar ingrijorate mai mult de soarta copiilor si animalelor din gospodarie, decat de propria poza...
O cunosc bine dacă nu cumva, foarte bine!
RăspundețiȘtergereEste TRUDNICIA PĂMÎNTULUI în persoană.
Cu alte cuvinte, este ETERNA MAMĂ.
Știu și eu, Sophie?
RăspundețiȘtergereDa, s-ar putea să ai dreptate, ce -ar fi ea dacă s-ar opri? Ce-ar fi viața ei, altfel..
Psi,
RăspundețiȘtergereFemeia de la ăară nu prea are vârstă, nu i se mai citește pe chip, cred că o ascunde în suflet!
@Daurel,
RăspundețiȘtergereScriptic, legic, nu!
Din câte le cunosc, zic să-l ferească Dumnezeu pe cel care le atacă fiii, casa, ograda..devin leoaice!
Tibi,
RăspundețiȘtergereFrumos și sincer o spui!
Mama are vârsta trudniciei!
De asta o iubesc!
Am un infinit respect pentru oamenii care muncesc cu dăruire,cu iubire,cu sufletul, pământul...Emoționantă postare!
RăspundețiȘtergereVera,
RăspundețiȘtergerePe vremuri, duminicile își aveau locul, rostul lor, nu doar în calendarul bisericesc.
Acum , le văd pe femeile din satele prin care mai trec, mai ales pe cele din satul meu, muncind în zi de sărbătoare. Nu le ajunge timpul, sunt apăsate de mult prea multe necazuri.
În alte sate, cele de pe aici, le văd mai tot timpul pe băncile din fața porților. Își cumpără pâine și lapte de la magazin.
Este complexă lumea!
O zi frumoasă îți doresc!
Da.... La bunici, la ţară, şi în Oltenia, dar mai ales la tata, la şes, vedeam aproape în fiecare zi astfel de femei... Întotdeauna mi-am spus că femeile - chiar şi cele de la ţară - ar trebui să treacă altfel prin viaţă. Dar asta este...
RăspundețiȘtergereGânduri bune, Gina, iar ai redeşteptat aminitiri...
ea chiar nu viseaza la o alta viata :)
RăspundețiȘtergereFemeia de la ţară mereu încărcată cu poveri pe cap sau în spate. Deşi nu obişnuieşte să primească, merită o floare.
RăspundețiȘtergereLa țară vezi foarte des aceste imagini
RăspundețiȘtergerecu femei muncind de dimineața până seara!
O zi de miercuri cât mai plăcută ți doresc!
Arata-i pozele unuia de la oras care nu a muncit in viata lui si sta pe banii lui tata. Poate intelege care e adevarata "Mama"!
RăspundețiȘtergereZi minunata! Felicitari pentru idee!
si daca nepoatele sau fiicele care acum isi duc viata prin Italia sau Spania si spala vasele la masina si au plica cu inductie ar tine minte de unde au plecat .......ar mai lasa nasul in jos de ridicat ca o coada de ratoi , din cauza mandriei si a snobismului .
RăspundețiȘtergereScuze , sunt critica azi , mi-au placut pozele si mi-au reamintit ca daca parintii nostrii n-ar fi muncit asa si daca nu ne-ar fi pus la rtreaba de mici ,nu stiu unde mai aeram astazi !
Gina, cred ca nu pot si nu vor sa traiasca altfel.De mici sunt obisnuite asa.
RăspundețiȘtergereAstfel de femei merita toata admiratia noastra.
Cris,
RăspundețiȘtergereMă gândeam că odată cu vremea, soarta lor se va schimba.
Mi-am întâlnit o fostă colegă de clasă- era frumoasă atunci, astăzi este o femeie îmbătrânită, înainte de a fi bătrână..tare greu este!
Necruțătoare le este soarta!
rokssana,
RăspundețiȘtergereOrice femeie visează o viață frumoasă!Că n-o poate avea este altceva.
@abbibal,
RăspundețiȘtergereÎn grădinița ei , din fața casei, are flori pentru toți care-i trec pragul!
Doar recunoștința unora îi lipsește...
„Elena„,
RăspundețiȘtergereSâmbăta trecută le-am tot văzut..într-un sat unde ele supraviețuiesc muncind!
În tristețea lor există o poezia aspră, poezia răbdării.
tu26dor,
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos pentru gândul extraordinar!
Așa este- MAMA este lecția noastră de viață!!!
O zi bună!!
Atunci cand e vorba de hrana animalelor,nu exista zi de sarbatoare sau duminica,imi spunea bunica.
RăspundețiȘtergerePana si omul mananca in zi de sarbatoare,si inca bine:).
Eu mai cunosc asemenea femei.Din fericire:)).
Alm, draga mea,
RăspundețiȘtergereEste mult adevăr în vorbele tale!
Este mare lucru să nu uiți de unde ai plecat! Nu suntem la fel, știi fabula „Boul și vițelul„..așa se întâmplă și în viață.
Știi ceva? cine se rușinează cu părinții, cu originea nu se va bucura niciodată de ceea ce are . Bucuria înseamnă împlinire. Cu poți fi împlinit dacă îți retezi rădăcinile??
O zi bună îți doresc!
Gabi,
RăspundețiȘtergereCum crezi că n-ar dori să trăiască mai bine? De ce și-ar educa fiicele să învețe carte, dacă n-ar vrea ca ele s-o ducă mai bine?
Esențial în viața lor este că iubesc viața cu încrâncenare.
Ele sunt oglinda noastră , cu toate ale vieții!
Angi,
RăspundețiȘtergereTu ești un izvor de pilde!!
Ai puterea de a schimba incertitudinile în vorbe de duh!
Îți mulțumesc pentru forța pe care o dăruiești !!!!
e un fel de condamnare la munca pe viata...
RăspundețiȘtergeree greu sa indrazneasca sa-si imagineze ca ceva se poate schimba...
Este grea viața la țară pentru toți,dar femeilor cu mult mai mult!
RăspundețiȘtergereAm văzut aceste îmagini demult tare și mai puțin.Sunt estompate în memoria mea dar există!
Mereu mama,sotia.Mereu harnica albinuta.Chiar te intrebi daca doarme vreodata?
RăspundețiȘtergerePandhora,
RăspundețiȘtergereCred că părinții, educația, obișnuința decid în cazul multor femei. Apoi, soarta..
@Se-cret,
RăspundețiȘtergereCred că nu pot pieri, se adună într-un colț dec suflet..
Seară bună!
@fosile,
RăspundețiȘtergereAșa mă întrebam și eu în copilărie, aveam senzația că mama și bunicile mele nu dorm niciodată..
O femeie care ani de zile s-a sculat cu noapte-n cap să dea de mâncare la găini, apoi să pregătească masa şi să facă focu-n cuptor, apoi să plece la câmp, la "loc" cum i se mai spune prin unele părţi... Apoi ajunge seara acasă, dar se apucă de altele, n-are timp de stat.
RăspundețiȘtergereCine nu a avut, să-şi cumpere!
@Max,
RăspundețiȘtergereLe spui clar și răspicat!
Chiar îmi place vorba ta!Știi ce este dureros? că mulți , prea mulți au uitat că rădăcinile oricărui orășean până acolo ajung, în vatra unui sat, unde o bunică sau o străbună , cândva, zilnic, a copt pâine pentru o familie de opt/nouă copii.
Seară bună!
da, de când eram copil!
RăspundețiȘtergereo seară minunată!
Ottilia,
RăspundețiȘtergereFrumoasă zestre ai în suflet!!
Te îmbrățișez!
Sărut mâna Gina !
RăspundețiȘtergeresi asta li se pare atât de normal ! femeile de la ţară sunt într-un fel anume , par că ştiu tot secretul universului prin prisma orizontului lor rural uneori destul de limitat .
La mine la tara, este o femeie, care are aproape 80 de ani. Zilnic, ea se duce in padure si aduna lemne uscate. face snopuri, asemeni snopului de coceni al femeii din pozele tale, si le aduce acasa. este mai puternica si mai rezistenta decat multi dintre barbatii de acolo.
RăspundețiȘtergereTe astept in fiecare duminica sau luni sa te alaturi provocarii "Life in Pictures", de pe blogul meu. Numai bine.
E multă vreme de când nu am mai văzut o femeie ducând coceni pe cap. E drept că nici nu am mai fost demult la ţară.
RăspundețiȘtergereSă ai o zi bună !
P.S.Cam asta am scris şi ieri, dar, daca ai un cuvânt din ăla de verificare, probabil nu am mai aşteptat să apară şi am ieşit din blogul tău, iar comentariul nu a mai apărut. Văd eu acum !
Frumos gând de preţuire, pentru aceste femei pe care atât de puţini le respectă şi apreciază...
RăspundețiȘtergereSoriN,
RăspundețiȘtergereAi spus ceva extrem de important. Chiar așa le simt- ele au în palme mari taine, reguli simple, puternice.
Unele dintre ele trăiesc greu , dar nu se sperie. Suferința le călește, cumva!
Mulțumesc!
Costin ,
RăspundețiȘtergereAsemenea ființe par uitate de timp. Sau ele au păcălit timpul, îmblânzindu-l!
Tot respectul! Toată stima!
Zina,
RăspundețiȘtergereDupă ce vin din vacanță, te invit la țară!!
Asta , pentru că prea ți-am dat bătaie de cap cu scrierea comentariilor!
Alex,
RăspundețiȘtergereRespect spui?
Chiar- cine mai respectă pe cine???
Respect munca si oamenii care muncesc, de aceea va respect si pe dumneavoastra. Felicitari!
RăspundețiȘtergereText incitant,poze expresive,titlu bine ales...Felicitari,Gina!N-am trait la tara,n-am nici rude macar...n-as vrea sa gresesc,dar acele femei pe care le-am vazut eu la tara,intr-o calatorie, anul asta,acele cateva...au cu totul alt chip,alta atitudine,alt mod de a privi munca...Pentru cele harnice,tot respectul!
RăspundețiȘtergereÎn care dintre părțile lumii, pe aceeași palmă de loc , trăiesc femei cu același tip de viață? nu de ieri, nici de astăzi, femeia rămâne ea...cu viața ei, cu truda, cu felul ei de a fi.
RăspundețiȘtergereFemeile din imagine parcă nu ar fi doar harnice, sunt ceva ce vine dintr-un alt timp...