nu prea știu

 de ce-ți scriu.
 Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredințez nimicurile ce mi se întâmplă […] Poate că-mi scriu chiar mie. Antoine de Saint-Exupery

Sigur , lanul de iasomie  nu este de-al nostru, senzațía , însă, este universală. N-ai cutreierat niciodată  câmpul?




    Și perechea asta de  eterni îndrăgostiți-cățelul și pisica - n-ai văzut-o prin ograda bunicilor?
Casa lor cu obloane albastre  este paradisul  fiecărui copil. Încearcă să privești  dincolo de timpul regăsirii!

Contează că din acoperiș  vântul , și ploile, și anii au furat o bucată?
Regăsește-te! tu, neastâmpăratul, tu , visătoarea!cu lumea voastră de povești nemuritoare.

 Ne mai rămâne vreme pentru lucrurile simple?
p.s. când  te-ai văzut ultima oară cu un fost coleg  de școală?uite, pentru el și pentru tine, o floare-de colț!