de ce-ți scriu.Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredințez nimicurile ce mi se întâmplă […] Poate că-mi scriu chiar mie. Antoine de Saint-Exupery
Sigur , lanul de iasomie nu este de-al nostru, senzațía , însă, este universală. N-ai cutreierat niciodată câmpul?
Și perechea asta de eterni îndrăgostiți-cățelul și pisica - n-ai văzut-o prin ograda bunicilor?
Casa lor cu obloane albastre este paradisul fiecărui copil. Încearcă să privești dincolo de timpul regăsirii!
Regăsește-te! tu, neastâmpăratul, tu , visătoarea!cu lumea voastră de povești nemuritoare.
Ne mai rămâne vreme pentru lucrurile simple?
p.s. când te-ai văzut ultima oară cu un fost coleg de școală?uite, pentru el și pentru tine, o floare-de colț!
:)La ultimul Cerc Pedagogic...
RăspundețiȘtergereIntotdeauna avem ce discuta,desi nici nu-ti vine sa crezi,e chiar unul din cei trei colegi de clasa.
Chiar imi spunea ca mai avem un pic si va incepe sa organizeze o noua intalnire intre colegi.
Abia astept!
Doamne, ce-mi plac mie chestiile astea, dragă Angi- să te vezi atât de des cu foștii colegi de clasă. Ca odinioară!!
ȘtergereEu mă „întâlnesc „aici, rar cu doi foști colegi, o vorbă/două și cam atât..
Foarte frumoase imaginile, doamna Gina! Imi place foarte mult, Ducu Bertzi! Toate melodiile lui imi plac.
RăspundețiȘtergereEu am cativa, fosti colegi de scoala, cu care am ramas prieteni si ma intalnesc zilnic, dar am si colegi pe care nu i-am vazut de ceva vreme. Pe doi dintre ei n-am sa-i mai vad niciodata pe lumea aceasta!
Din pacate, mie, in ultima perioada, aproape nu-mi ramane timp pentru lucruri simple. Foarte mult mi-ar placea sa-mi acord, o zi, doar una, pentru mine, sa hoinaresc pe dealurile unde am copilarit si sa retraiesc prin amintiri, cele mai frumoase clipe pe care le-am trait candva. Poate se va intampla candva...
O seara minunata va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)
Ștef,
ȘtergereNu se poate, trebuie să-ți impui să-ți ”dăruiești, zilnic o bucățică de timp pentru sufletul tău. Eu zic că și în drum spre casă, dacă privești copacii, cerul, câteva fețe frumoase, destinse.
Am un mesteacăn dincolo de fereastră- dacă nu pot ieși la plimbare, el îmi este punctul de sprijin!
Și o muzică bună!( mai ales în serile de joi).
Gânduri bune, draga mea!
Nimmeni nu stie, Gina....
RăspundețiȘtergereOctav
Ghicesc un strop de nostalgie printre vorbe?
ȘtergereGina, ai atâta dreptate în tot ce spui! Imi amintesc că vizitând locul pe care cândva a fost casa bunicilor mei, pe care acum se înalţă o altă clădire, am găsit un ornament de gard din fier forjat inclus de către locatarul actual, în dantelăria de fier a porţii sale. Am tresărit şi amintirile au năvălit, au pus stăpânire pe mine ca şi cum timpul s-ar fi întors înapoi şi toate evenimentele trecute defilau ameţitor atunci prin faţa ochilor minţii mele.... dar câte lucruri mărunte au devenit în timp, de importanţă majoră!!
RăspundețiȘtergereSunt lucruri mărunte care ne pot însenina ziua, sau din contră să ne ia toată bucuria.
Cu foşti colegi mă întâlnesc destul de rar, dar de fiecare dată când întâlnesc vreunul ne amintim de vremurile trecute, de şcoala noastră pe care noi, generaţiile "comuniste" am iubit-o şi am respectat-o.Mă aştept la o ironie din partea vreunui comentator! Abia îl aştept şi-l voi pune să-mi demonstreze fiecare argument "contra" şi în replică îi voi da argumentele mele.
Aura,
ȘtergereSă-ți spun cum ajung eu la sufletul meu?
O să-ți spun: am câteva „ mărunțișuri „ de la mama, nu le spun numele, pentru că sunt doar ale mele.Când mi se face tare DOR, le scot din pânza lor, le aștern lângă mine, mă uit și,cu ochii minții, revăd scenele așa cum au fost.
Atunci, doar atunci , sunt EU CU MINE!
Asta numesc eu INTIMITATE!