Din când în când, seara mai ales, îmi place să mă opresc în fațá bibliotecii. Închid ochii și aleg o carte la întâmplare.
Toate cărțile au suflet.
Mereu mi-am propus să le așez într-o ordine- pe scriitori, perioade, n-am reușit.
Și-au ales vecinii ele însele, unele se ascund, altele își arată numele, culoarea copertei, sunt cărți cu foi galbene, foșnitoare. Sunt cărți cu pagini lucioase, plăcute la atingere.
Astă seară voiam să nimeresc o carte care să mă bucure.
S-a întâmplat să fie, n-o să-ți vină să crezi-La răsărit de Eden, John Steinbeck, editura Minerva, 1973.
Patruzeci de ani! Îți dai seama?
Deschid la întâmplare-pagina 14 Un om care nu prea primește scrisori nu deschide plicul cu ușurință. Îl cântărește în mână, citește numele expeditorului și adresa, se uită la scris și cercetează timbrul și data.
Nu mai pot continua lectura, mă năpădesc întrebările- când și cui i-am trimis ultima oară o scrisoare?
Când mi-a adus poștașul primul plic?
Tu îți mai amintești?
Un dar de la Modart
Anei, cu drag
Mereu mi-am propus să le așez într-o ordine- pe scriitori, perioade, n-am reușit.
Și-au ales vecinii ele însele, unele se ascund, altele își arată numele, culoarea copertei, sunt cărți cu foi galbene, foșnitoare. Sunt cărți cu pagini lucioase, plăcute la atingere.
Astă seară voiam să nimeresc o carte care să mă bucure.
S-a întâmplat să fie, n-o să-ți vină să crezi-La răsărit de Eden, John Steinbeck, editura Minerva, 1973.
Patruzeci de ani! Îți dai seama?
Deschid la întâmplare-pagina 14 Un om care nu prea primește scrisori nu deschide plicul cu ușurință. Îl cântărește în mână, citește numele expeditorului și adresa, se uită la scris și cercetează timbrul și data.
Nu mai pot continua lectura, mă năpădesc întrebările- când și cui i-am trimis ultima oară o scrisoare?
Când mi-a adus poștașul primul plic?
Tu îți mai amintești?
Un dar de la Modart
Anei, cu drag
