Pentru o zi

mai bună decât cea de ieri!❤️

În ultima vreme, vreau , nu vreau, cunosc multă lume. „Cunosc” este impropriu spus. Vreau să zic că interacționez cu mulți semeni, care ar trebui să fie oameni, nu-i așa?
Unii sunt.
Alții, vai, Doamne!
La început, am reacționat în funcție și de starea pe care mi-o producea situația.
Învăț, treptat, să prețuiesc MULT viața și sănătatea.
Și , dacă simt că vreau să mă înfurii, număr în gând până la, nu mă întreba până la cât , că nu țin cont, apoi, după ce ajung acasă, mă bucur de florile mele. Zilnic înflorește câte una sau se menține alta. ș Apoi deschid cărticica asta a lui Dalai Lama.
Bunăoară, la pagina 113.
”Datorită naturii meleca ființă umană, nu am interese independente de ale celorlalți. Fericirea mea depinde de fericirea lor. Așadar, atunci când văd oameni fericiți, mă simt la rândul meu mai fericit, și mai puțin fericit atunci când vădoameni aflați într-o situație dificilă.
De exemplu, când vedem imagini la televizor cu oameni înfometați din Somalia, inclusiv bâtrâni și copii, automat ne simțim triști, indiferent dacă acea tristețe ne îndeamnă să ajutăm efectiv sau nu”.

Tu ce mai spui?

in pacea inserarii

Adieri dulcege se strecoara printre ierburi.

 Ascuns doar el stie pe unde ,nestingherit,  cucul isi strga numele. Cine -a zis ca inca de acum cateva saptamani trebuia sa-si protejeze vocea pentru anul care va veni?

Tremura trista frunza de visin..ce vara nemiloasa, ce ploi usturatoare..

altadata, din bogatia frunzisului proaspat radeau in soare zemosi  obraji dolofani , mustind de sanatate.
 In locul lor,  se ivesc  bumbisori galbui, palizi de  suferinta, agatandu-se   tremuratori de crengile firave.

Undeva, in zare, muntii cata spre cer.

Obosita  de prea marea  truda, ziua isi scalda  valuritul  crestet albastru in mangaierea  multicolora a crepusculului.