mit și legendă

 

Panglica șerpuită a șoselei taie satele argeșene , spălate de ploaia din timpul nopții. Ulițele, înflorite în albul teilor,   își duc viața lor liniștită,   în poala pădurilor foșnitoare  , pierzându-se printre livezi  ce urcă până pe culmile dealurilor singuratice.. //

Orașul și-a deschis ochii ridicându-și jaluzelele viu colorate.

 

Flori , în toate culorile, împodobesc balconașele caselor zvelte.

Îmi place mult așezarea aceasta dintre munți, cuminte,  curată, sclipind în bătaia soarelui  îndrăzneț de iunie.

De departe, mânăstirea își  răsfață în soare turlele strălucitoare. Revedem locul unde a fost zidită Ana, ca  să poată înălța cea mai frumoasă dintre ctitorii, cum n-a mai fost alta,  ne reamintim mitul dureros- nimic durabil nu poate dăinui fără o jertfă, tragică jertfire- o tânără mamă floarea câmpului și pruncul ei, nenăscut încă.

Timpul își curge etern lacrima, soarele mângâie cu blândețe părintească locurile, sporind misterul.
Traversăm curtea acoperită cu pietricele, străjuită de copaci, printre care  trandafirii își despletesc petalele în  dulceag parfum.
Deși este o zi obișnuită, sunt destui vizitatori,  copii de grădiniță, elevi de gimnaziu, perechi de tineri//.
Interiorul, sprijinit pe douăsprezece coloane, răsucite într-o împletitură zveltă de originale ornamente florale, îi reprezintă pe cei doisprezece apostoli,  pereții sunt acoperiți de icoane în mozaic.
Într-un loc de cinste sta, mereu deschisă, Evanghelia,  scrisă și pictată, în aur,  timp de 13 ani, de mâna reginei Carmen- Sylva, care își duce odihna sub lespezile de la intrare, alături de soțul ei, regele Carol I, față în față cu mormintele familiei voievodului Neagoe Basarab.

Liniștea scaldă  generos sufletele.

Capete plecate caută alinare.
Aprindem lumânări în bisericuța din apropiere, unde se păstrează cu pioșenie moaștele Sfintei Filofteia, apoi ne potolim setea la fântâna lui Manole, despre care legenda spune ca ar fi țâșnit în locul in care meșterul, pedepsit de egoistul domn, și-ar fi găsit sfârșitul, aruncându-se de pe ziduri, cu aripi de șindrilă.

Istoria și legenda se îngemănează într-o  formulă  desăvârșită.

Un vânt călduț înfioară frunzele copacilor, măicuțe harnice netezesc straturile de flori.  

Dincolo de ziduri, așteaptă orășelul , cu viața lui   tihnită..

Și drumul  către casă.

  Dacă  din cine știe ce motive,  n-ai reușit să vezi mânăstirea a cărei legendă  ai aflat-o din primii ani de școală, fă-ți drum și  oprește-ți pașii, fie chiar pentru câteva ceasuri, pe locul unde  meșterul  Manole i- a înălțat    orgoliosului domn, Neagoe Basarab,  falnică zidire/pentru pomenire.