luni, 13 iunie 2011

mit și legendă

 
Panglica șerpuită a șoselei taie satele argeșene , spălate de ploaia din timpul nopții. Ulițele, înflorite în albul teilor,   își duc viața lor liniștită,   în poala pădurilor foșnitoare  , pierzându-se printre livezi  ce urcă până pe culmile dealurilor singuratice.. //
Orașul și-a deschis ochii ridicându-și jaluzelele viu colorate.
 
Flori , în toate culorile, împodobesc balconașele caselor zvelte.
Îmi place mult așezarea aceasta dintre munți, cuminte,  curată, sclipind în bătaia soarelui  îndrăzneț de iunie.
De departe, mânăstirea își  răsfață în soare turlele strălucitoare. Revedem locul unde a fost zidită Ana, ca  să poată înălța cea mai frumoasă dintre ctitorii, cum n-a mai fost alta,  ne reamintim mitul dureros- nimic durabil nu poate dăinui fără o jertfă, tragică jertfire- o tânără mamă floarea câmpului și pruncul ei, nenăscut încă.
Timpul își curge etern lacrima, soarele mângâie cu blândețe părintească locurile, sporind misterul.
Traversăm curtea acoperită cu pietricele, străjuită de copaci, printre care  trandafirii își despletesc petalele în  dulceag parfum.
Deși este o zi obișnuită, sunt destui vizitatori,  copii de grădiniță, elevi de gimnaziu, perechi de tineri//.
Interiorul, sprijinit pe douăsprezece coloane, răsucite într-o împletitură zveltă de originale ornamente florale, îi reprezintă pe cei doisprezece apostoli,  pereții sunt acoperiți de icoane în mozaic.
Într-un loc de cinste sta, mereu deschisă, Evanghelia,  scrisă și pictată, în aur,  timp de 13 ani, de mâna reginei Carmen- Sylva, care își duce odihna sub lespezile de la intrare, alături de soțul ei, regele Carol I, față în față cu mormintele familiei voievodului Neagoe Basarab.
Liniștea scaldă  generos sufletele.
Capete plecate caută alinare.
Aprindem lumânări în bisericuța din apropiere, unde se păstrează cu pioșenie moaștele Sfintei Filofteia, apoi ne potolim setea la fântâna lui Manole, despre care legenda spune ca ar fi țâșnit în locul in care meșterul, pedepsit de egoistul domn, și-ar fi găsit sfârșitul, aruncându-se de pe ziduri, cu aripi de șindrilă.
Istoria și legenda se îngemănează într-o  formulă  desăvârșită.
Un vânt călduț înfioară frunzele copacilor, măicuțe harnice netezesc straturile de flori.  
Dincolo de ziduri, așteaptă orășelul , cu viața lui   tihnită..
Și drumul  către casă.
  Dacă  din cine știe ce motive,  n-ai reușit să vezi mânăstirea a cărei legendă  ai aflat-o din primii ani de școală, fă-ți drum și  oprește-ți pașii, fie chiar pentru câteva ceasuri, pe locul unde  meșterul  Manole i- a înălțat    orgoliosului domn, Neagoe Basarab,  falnică zidire/pentru pomenire.

26 de comentarii:

  1. Coloanele răsucite în împletitură m-au fascinat!Grozav!

    RăspundețiȘtergere
  2. Minunat scris! Frumoase clipe de trăire, frumoase fotografii... Citindu-te, am retrăit ultima-mi trecere pe la Curtea de Argeş.
    Aţi ajuns şi la Poienarii lui Ţepeş? sau vremea nu prea va lăsat să vă încumetaţi?
    O seară plăcută!

    RăspundețiȘtergere
  3. Minunata poveste ne-ai servit în aceasta zi sfânta.
    O seara placuta Gina draga!

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Gina,
    După documentata si tulburătoarea prezentare a frumusetilor Mănăstirii CURTEA DE ARGES, ai merita cu prisosintă LICENTA DE GHID cu toate drepturile legale ! Nimic nu se putea mai frumos in ziua de Sfânta TREIME,decât invitatia de a pătrunde in misterul povestii Mesterului Manole si a frumusetilor mănăstirii.
    O noapte plăcută, Gina !
    Alioșa.

    RăspundețiȘtergere
  5. Vera,
    Construcția este o bijuterie arhitectonică!
    De fiecare dată mă emoționez, (re)văzând-o!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Danielle,
    Am fost cu o prietenă.
    În curtea mânăstirii este atâta pace, parfum de trandafiri, iarbă, am rămas vreo două ore, apoi ne-am răsfățat într-un local micuț, curat și cochet.
    Atât ne-am propus !
    O seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Carmen,
    Locul pe care l-am revăzut are o mare încărcătură emoțională! Mi-am dorit să vă transmit o clipă de eternitate!

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Alioșa,
    Mă răsfeți!! Nu m-am gândit, dar dacă zici, cine știe, poate încerc!
    p.s. știu de glumă!!

    RăspundețiȘtergere
  9. Cata maretie s-a impletit in coloanele manastirii!Sunt locuri unde pasii mei n-au reusit sa zaboveasca,insa minte a zburat de nenumarate ori prin acele locuri.
    Frumoasa destinderte!

    RăspundețiȘtergere
  10. Minunata manastire, minunata legenda si mit, minunat povestita si ilustrata!
    Legenda Mesterului Manole este pentru mine adevarata esenta a poporului roman si nu Miorita!Bucuria simpla si puternica pe care am simtit-o revazand aceste plaiuri in fotografiile dumneavoastra mi-a dat o necesara stare de optimism constructiv. De fapt, de starea aceasta de spirit avem nevoie!

    RăspundețiȘtergere
  11. Frumoasa poveste pentru o manastire incarcata de legenda. Am avut bucuria sa ajung acolo si sa simt povestea cu mainile pe ziduri. Multumesc de amintiri.

    RăspundețiȘtergere
  12. O zi minunata, ancorata in eternitate. Ca si locasul in sine.

    RăspundețiȘtergere
  13. Gina, n-am fost acolo pana acum cand am citit articolul tau si am vazut pozele facute de tine.
    Multumim.

    RăspundețiȘtergere
  14. Mit
    Ană, glas de început,
    focul tău robit de lut
    se înalţă peste moarte
    printre lacrimile sparte
    în tăcerile de mit
    şi Manole, adormit
    în legendă şi visare,
    simte focul care doare
    şi se face o fântână.
    I-a rămas numai o mână
    agăţată-n cerul mut,
    Ană, glas de început...

    Am scris aceste versuri pe vremea când eram în liceu, după o vizită la Mănăstirea Curtea de Argeş. Vă mulţumesc pentru aducere aminte.

    RăspundețiȘtergere
  15. Bine v-am regasit, la inceput de vara!
    http://damafaracamelii.blogspot.com/2011/06/bine-v-am-regasit.html

    RăspundețiȘtergere
  16. Ana daca te-ntorceai
    Pruncului, viata-i dadeai
    Manastirea nu dura
    Si Manole tremura.
    De frica stapanului,
    De groaza destinului.

    RăspundețiȘtergere
  17. Ehe, mulţi ani au trecut de când am fost ultima oară la mănăstirea aceasta. Şi am rămas cu amintiri extraordinare. Gânduri bune, la început de săptămână, Gina. La bună recitire!

    RăspundețiȘtergere
  18. Angi,
    Trebuie să vezi această bijuterie arhitectonică! Ești invitata mea!

    RăspundețiȘtergere
  19. @ionelmuscalu,
    Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase!
    Mă bucură să știu că ați trecut prin zona noastră!

    RăspundețiȘtergere
  20. @tu26dor,
    Ce frumos ai spus- cu palmele pe ziduri, dincolo de frumusețea construcției trăiește mitul!!

    RăspundețiȘtergere
  21. Irina,
    Sunt locuri, momente , evenimente, care se leagă într-un circuit invizibil,spiritual.
    Mulțumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  22. Gabi,
    Este o vorbă- niciodată nu este timpul pierdut pentru ceva, cu adevărat frumos!

    RăspundețiȘtergere
  23. @biliuță,
    Frumoasă înlănțuire de metafore și de antiteze!
    da, focul artei care îl arde pe artist, dar și văpaia iubirii pentru Ana jertfită și-au găsit împlinirea într-o fântână!
    Interesantă viziune , pentru un elev de liceu!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  24. @Anonim,
    Tu ai alt mod de abordare a mitului.
    Femeia- viitoare mamă- ar fi trebuit să pună mai presus de orice iubirea pentru pruncul nenăscut.
    Ea înfruntă totul din prea mare dragoste pentru Manole.
    Este ofranda pe care femeia o aduce artistului..
    Și Ana este o ființă aleasă, sacrificiul ei înseamnă creația- rezistența capodoperei de la Argeș.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  25. Cris,
    Mulțumesc!
    Cred că toți care au văzut această capodoperă n-o pot uita!
    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere