Plouă mărunt, mocănește, aspru, ca-ntr-o toamnă târzie.
Zorii își ridică pleoapele grele de somn. Pe la porți, agitație mare.
Gospodinele și-au pregătit coșurile de cu seară, fiecare , în felul său- farfurii adânci, străchini , castronele de plastic, boluri de yena, pahare colorate, ceșcuțe, griș sau orez cu lapte, colarez, linguri de lemn, furculițe, lingurițe de cafea, turtă dulce, colivă, covrigi cu sare, covrigi dulci, napolitane, colaci, cireșe, căpșuni, albăstrele, trandafiri, mâna maicii Domnului
Tradiție, vechi și nou, luminițe, lanterne, miros de tămâie, frunze de nuc, crenguțe de tei, ochi zâmbitori, frunți emoționate, gesturi simple, cuminți. Ploaia se întețește.
Pâlpâie , timide , lumânările.
Sunt Moșii de vară.
Printre stropii iuți, se simte magia zilei care tocmai începe.
Vecini, prieteni, rude, cunoscuți trăiesc eternitatea clipei!
În cântat de cocoși, satul își așterne grijuliu mireasma verde a verii !
p.s. ai amintiri despre ziua moșilor?
Mai mult ca oricand azi, am fost alaturi de cei dragi noua plecati la cer,prin rugaciuni si milostenii.In aceasta zi, de Rusalii,sufletele celor adormiti(care au fost printre noi incepand din Joia Mare),se reantorc la cer.
RăspundețiȘtergereMi-au placut pozele pe care le-ti postat.Daca s-ar putea vedea si dragostea pusa in fiecare vas...!
Mi-e dor de satul romanesc... vechi, simplu si curat. Sunt sigura ca sunt inca locuri in care oamenii tin inca flacara aprinsa!...
RăspundețiȘtergereDe mosi mi-o amintesc mereu pe mama, pregatind grijulie castroanele de orez cu lapte si scortisoara, ciresele pietroase ce pocneau intre dinti cand le gustai, si florile. Niciodata nu lipseau florile. Daca o intrebai pentru cine, raspunsul era mereu "pentru bunica". Bunica sarboaica, in povestile si bunatatea careia a crescut cativa ani, careia mereu i-au placut florile si de la care, copil fiind, a invatat o multime de leacuri din plante.
Si, probabil ca si astazi a facut la fel.
O noapte buna, Gina!
Nu, din pacate, nu am amintiri despre ritualurile de mosi...nu stiu sa se fi facut asa ceva...plus ca n-am trait la tara...cateva zile petrecute in verile lungi la tara, nu au coincis cu sarbatorile crestine, din pacate...
RăspundețiȘtergereMi-e dor de satul unde mergeam la bunica și de obiceiurile de acolo.
RăspundețiȘtergereE o sărbătoare de suflet! Pomenirea celor plecați de aici se face cu atâta pioșenie! Cănița cu orez, farfuria cu sărmăluțe în foi de viță, buchețelul de cireșe și trandafirul roșu sau roz... Bunica și apoi mama a preluat obiceiul. Nu uit nerbdarea de a vedea ce ne mai aduce bunica! Mult timp am folosit ligurita si farfurioara primita de la ea! Am și acum lingurile de lemn și le folosesc cu drag. Imi amintesc de ea.
RăspundețiȘtergere@Liliana,
RăspundețiȘtergereCred în frumusețea și în puterea armoniei! Sunt momente/zile/evenimente când mulți dintre noi gândim către aceleași mari probleme din care se compune existența noastră!
Mai ales în lumea satului se simte profunzimea tradiției noastre!
Mă bucur că ți-au plăcut fotografiile, am făcut mai multe, n-au ieșit din cauza ploii.
Te mai aștept!!
Ruxi,
RăspundețiȘtergereToți avem o mamă și cel puțin o bunicî , la care ne raportăm frumusețea sărbătorilor și a momentelor sublime!
Mama anina de fiecare lingură două flori- albăstrele și floarea- miresei, o specie de trandafiri .
Momentul căpăta un farmec special- era al ei!!
N-am găsit albăstrele, a plouat mult, până și trandafirii din curte, care avea zeci de flori, s-au scuturat de ploaie.
N-am fost în satul meu..aici sunt obiceiuri oarecum diferite..lumea se duce în cimitir , înainte de răsăritul soarelui. Aș fi vrut să văd momentul, dar ploua mult prea puternic..
Astăzi se joacă , mai ales la țară, călușul..și se respectă niște tradiții.
Este frumos și tulburător, în același timp.
O zi bună îți doresc!
@ Liana10,
RăspundețiȘtergereÎmi pare rău..sunt minunate obiceiurile și tradițiile noastre!
Te poți duce, când ai timp, undeva, într-un sat din apropierea orașului tău!
Nu vei regreta!
O zi frumoasă îți doresc!
@Zodrac,
RăspundețiȘtergerePoate , pentru că , în adâncuri, păstrăm farmecul vieții alături de bunici- curată, limpede, fabuloasă!
@Elise,
RăspundețiȘtergereAșa este! Eu păstrez ultimele amintiri de la mama, sunt mulți, mulți ani, dar în ele se adună toată iubirea ei pentru mine, tot dorul meu pentru ea!
Ce-ar fi viața noastră fără stropul de fabulos , ascuns în tradiții?
Te mai aștept!
Povestea mea e similară celei a Lianei, deci o să iau sfatul dat ei ca fiind şi pentru mine :)
RăspundețiȘtergere@ Gina,
RăspundețiȘtergereNimerită postare si frumoasă prezentare de ZIUA MOSILOR !
Da, imi amintesc cu drag de ZIUA MOSILOR ca cea mai frumoasă si imbelsugată zi de după PASTI când, toate rudele din sat ( si nu erau deloc putine) , veneau cu străchini din lut pline cu tot felul de bunătăti ( le-ai enumerat tu pe toate )si mi le dădeau mai mult mie de pomana celor dispăruti iar buna mea mamă, le dădea si ea la fiecare-n parte. Atunci, pofta mea după dulciuri diferite , era satisfăcută peste poate si nu-mi mai trebuia nici un fel de mâncare până seara la lăsarea intunericului.Frumos ilustată ZIUA MOSILOR ! Felicitări GINA ! Dacă mai intri pe http://aliosapopovici.wordpress.com/2011/06/09/MI-E-TARE-DOR ,la un comentariu la postarea lui „KP” legat de scandalul iscat in jurul lui Dominique Strauss-Kahn ,
as vrea să-ti aflu părerea despre TEZAURUL ROMÂNIE dat de „ pomană rusilor ” in 1917 ......
O săptămână minunată !
Cu respect, Aliosa.
Arcadia,
RăspundețiȘtergereSau, la anul, ești invitata mea!!
@Alioșa,
RăspundețiȘtergereMă bucur că ai ai completat ideea mea cu imagini atât de firești din copilăria ta, pe care cred că ai petrecut-o undeva, destul de aproape.
Să fie vorba despre zona Teleormanului?
Vin să citesc!
O zi deosebită, o zi în care ne privim şi medităm la noi înşine şi la cei de lângă noi. Şi, mai ales, la cei care nu mai sunt, dar ne privesc de sus. Te îmbrăţişăm cu mare drag, Gina, îţi trimitem gândurile noastre bune, ţie şi tuturor celor dragi de lângă tine. Nu în ultimul rând, tuturor musafirilor care îţi calcă pragul casei literare...
RăspundețiȘtergereMulţumesc! :D
RăspundețiȘtergereS-ajungem sănătoşi pân' la anu'!
Amintiri mai vechi, mai noi... ca fiecare. Ultimii Moşi de Vară i-am ... trăit nu departe de tine.
RăspundețiȘtergereSuperbe pozele cu norii, cu teiul doldora de floare, cu ceramica de Hurez (am şi eu în colecţie unele asemănătoare, aduse de la mama-lor)
Mi-e dor de anii copilariei, cand bunica, inca decuseara pregatea strachinutele cu orez cu lapte, sarmalutele in foi de vita, ciresele si asa e, foarte multe flori! A, da, si nelipsitele crengute de tei inflorit!
RăspundețiȘtergereImi fac mea culpa Gina prentru ca am omis sa te trec in blogroll!
O seara frumoasa!
Cris,
RăspundețiȘtergereÎmi plac sărbătorile cu mesaj profund,, ceva vine din adâncuri spre noi, se împlinește un anume tip de armonie!
E ca și cum viața se înscrie într-un cerc al permanenței!
Seară bună vă doresc!
Arcadia,
RăspundețiȘtergereSă fie precum spui!
Danielle,
RăspundețiȘtergereÎmi plac diminețile somnoroase! Credeam că voi prinde soarele, s-a ascuns toată ziua, dar și așa, dimineața a fost fascinantă!
Tei? am câțiva, toți au înflorit!
p.s. Și farfurioarele mele sunt tot de la mama lor, au și semnăturile meșterilor, impregnate în lut!
O seară frumoasă!
@Nea Costache,
RăspundețiȘtergereGlumeam, a trecut ceva timp, de când nu ne-am mai „vizitat„..
Sărbătorile ne reamintesc atâtea întâmplări frumoase!
Redevenim copiii de odinioară!
O seară bună!
Ce fericire sa poti sa fii mereu langa radacinile tale!
RăspundețiȘtergereIrina,
RăspundețiȘtergereAm înțeles profunzimea mesajului!
Toate gândurile mele bune!!