Îți ies în cale, mângâindu-ți privirea și sufletul. Răsar unde nu te-ai aștepta, în vârf de munte, pe culmi înverzite, în margine de râu, pe câmpuri nesfârșite, sub poale de pădure.
Culori, mărimi, forme, respectând legi ale unei geometrii încă neinventate !
Pe la noi, iarna nu și-a pus chiar toate cojoacele la uscat, dar, îndrăzneți, ghioceii și-au scos de câteva săptămâni căpșoarele cu strălucitori clopoței, în ritm doar de ei știut.
Culori, mărimi, forme, respectând legi ale unei geometrii încă neinventate !
Pe la noi, iarna nu și-a pus chiar toate cojoacele la uscat, dar, îndrăzneți, ghioceii și-au scos de câteva săptămâni căpșoarele cu strălucitori clopoței, în ritm doar de ei știut.
Aseară, cineva mi-a dăruit o „chită „de brebenei.
Ai cules vreodată?
Nu prea departe de satul meu,Ungur
eni, de cum da colțul ierbii,pădurea Pintenoaica ne chema vrăjindu-ne cu farmecul ei vălurit.
eni, de cum da colțul ierbii,pădurea Pintenoaica ne chema vrăjindu-ne cu farmecul ei vălurit.
În duminicile călduțe ale primăverii alergam cu câteva prietene ( despre vreo două nu mai știu nimic, de câțiva ani), să culegem floricele:micșunele cu parfum amețitor, viorele fragile, brebenei ca niște flăcăi cu căciuli frumos colorate.
Cu puțin noroc, găseam și răzlețe firicele de mărgăritar. Sau, bine ascuns printre frunze uscate și ierburi, rodul- pământului.
Florile pădurii-miraj amețitor, ce fură nemurirea clipei!
Cu fiecare primăvară, deși mă tooot îndepărtez, fizic, de copilăria cu flori în chite, o simt pulsând într-un fel tainic, în suflet!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.