marți, 18 septembrie 2012

de-ale școlii

George Bacovia - Liceu

Liceu, - cimitir
Al tineretii mele -
Pedanti profesori
Si examene grele...
Si azi ma-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele!

Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare -
Azi nu mai sunt eu
Si mintea ma doare...
Nimic nu mai vreu -
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare...

Liceu, - cimitir
Al tineretii mele -
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,
Atât de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele!


14 comentarii:

  1. Dragut :)). Mi-ai infrumusetat seara. Toate cele bune !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur, deși meritul meu este nesemnificativ.

      Ștergere
  2. Nu degeaba cheama preoti la inceput de an scolar:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Din pacate, Eugen, sunt cateva sute, doamna Gina! Mare pacat ca, invatamantul romanesc, pe zi ce trece, parca se naruie...

    O noapte linitita va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ștef!
      Vina nu este doar a lor- voi repeta asta, până când adulții, aleși să decidă, vor găsi calea cea dreaptă!
      Seară bună!

      Ștergere
  4. Această poezie mă face să-i invidiez pe profesorii de română care au norocul, bucuria să întâlnească în drumul lor asemenea cuvinte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai spus un mare adevăr- să fii profesor de Limba română este un privilegiu!
      Dacă ar fi să mă aflu , din nou, la vârsta alegerii, tot profesoară m-aș face! Și tot Limba română ar fi ”patria mea”!

      Ștergere
  5. Din păcate, ăştia ca Eugen n-o să mănânce Eugenia, ca să facă facultatea, ci numai la restaurant, cu vreun prof amator de plocoane. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu tot sper că va veni o Zi, în care învingători vor fi oamenii care și-au tocit coatele și anii, învățând carte!
      Așa le-am spus copiilor și elevilor mei.
      TOTDEAUNA!!
      Olly, cred cu toată forța mea în bine și în frumos!

      Ștergere
  6. Eu nu am simtit niciodata liceul ca fiind un cimitir al tineretii, dar mi s-a parut de multe ori un cimitir al timpului meu, pierdut, pe care nu mi-l va da nimeni inapoi. Stiti ce e ciudat? Profesoarele de romana au fost intotdeauna personalitati contradictorii (si am avut destule!), mai mult decat profesorii de la alte obiecte. Fie erau prost pregatite, si cu un caracter indoielnic, de ajunsesem la un moment dat sa citesc romane politiste la orele dumnealor, fie erau atat de bune incat ma infuriam la ideea aceea ca barbatul e metafizic, iar femeia e fizica. Mi-as dori ca profesorii din facultate sa-i semene macar pe jumatate doamnei profesoare de limba romana pe care am avut anul acesta...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adriana,
      Am auzit vorbele tale, de multe ori, de la copiii mei și de la foști elevi, admiși în colegii prestigioase, care, cu timpul, și-au șifonat reputația.
      Liceul meu a fost partea cea mai frumoasă din viață. Le datorez ceea ce sunt , întâi de toate, foștilor mei dascăli. Bineînțeles că am avut câțiva de care m-am despărțit fără vreo strângere de inimă.
      Ca profesoară, m-am străduit să dăruiesc tot ce am agonisit, cu pasiune, răbdare și multă muncă.
      Mă bucur pentru gândurile tale! Și mă mai bucur pentru ceea ce-i spui profesoarei tale de Limba română!

      Gânduri bune!

      Ștergere
  7. Ha, ha! Am ras cu lacrimi! Dom`le, ce "abilitati antreprenoriale" au unii elevi...ca la piata! :-) Halal sa le fie!

    O zi frumoasa, doamna Gina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pragmatici! doar suntem capitaliști..
      O zi frumoasă !

      Ștergere