între mirare și întrebări

 Ziua își pictează cursul în  bulgări   gălbui. Ai zice că septembrie a intrat într-o dulceagă  convalescență.

După limpezimea cerului și liniștea frunzelor învăluite în  catifeaua lor verde/intim, n-ai crede că începe toamna.

Încă măreață, în haina ei stropită cu  bumbișori pufoși, pădurea  vibrează  pe nebănuite note  muzicale.

 În   mers de felină  leneșă, câte o  foaie răzleață se desprinde ușor,  se înclină într-o parte și alta, într-un vals subtil, schițează  mișcări languroase și, brusc, se lasă molatic în iarba  uscată.

Îmi place să  ascult  pădurea de pe culmile amintirilor.

Dorințe vagi, gânduri răzlețe, doruri nedeslușite se adună ,  asemenea unor  drumeți rătăciți, într-un colț uitat de  suflet .

14 septembrie, Ziua Crucii  era , în copilăria mea,  o mare sărbătoare. 

Pregătirea  începea  cu  câteva săptămâni înainte- tinerele nemăritate își făceau rochii noi, tinerii își lustruiau pantofii și freza, cu ulei de nucă, gospodinele adunau din ogradă tot ce se putea vinde la un preț bun, iar bărbații pregăteau caii și căruțele de cu seară. 
Cei mai fericiți erau copiii.
Târgul ținea trei zile, însă  ziua de 14 septembrie era cea  mai frumoasă : circ cu dresură de  cai și căței, șerpi și maimuțe, tombolă- pentru doar un leu puteai câștiga o rățușcă șchioapă, un  urs fără urechi, o agrafă sau  oglinjoara  fermecată. Bărci, tiribombe,turtă dulce, struguri,  muzică asurzitoare, baloane colorate,  întâlniri între colegi și prieteni, bilețele, dansuri populare,  halva,  pastramă,  murături, pâine caldă,  floricele colorate.
Nelipsite erau niște figuri   ciudate, guralive , care  își plimbau printre oameni  cutiuțele cu papagali  aducători de noroc. Mare grijă trebuia să ai de   țigăncile cu fuste largi, care te ademeneau să-ți ghicească viitorul,  cerând , în schimb, o gogoașă, un măr sau un leu. 
  Meșterii olari și cojocari concurau,  în lauda mărfurilor înghesuite  pe unde apucaseră,  cu negustorii de acadele și de suc, care te chemau să guști, dar și să cumperi, limonada de la ei. 
Mirosul mustului se simțea de la intrare.
 Pe grătare sfârâiau micii.
Dulce învălmășeală, evantai  uitat deschis! 
 ai fost vreodată  la  bâlci?