vineri, 27 aprilie 2018

„Cred că și oamenii legii au fost cândva copii”, Charles Lamb

Din nu știu  ce  motive,oricum ele nu mai contează,citesc ,cu  întârziere de niște ani, o carte   minunată.
Nici filmul,  cu   Gregory  Peck,în regia lui  Robert  Mulligan, nu l-am văzut..
„Să ucizi o   pasăre  cântătoare„! 
Scrisă de o femeie, Lee  Harper, ( de ce   o fi renunțat  ea la cariera de scriitoare, nimeni  nu știe) romanul  își desfășoară acțiunea   pe o durată relativ  scurtă, trei ani. 

O carte   pentru  ( despre) copii, părinți, școală, profesori  ( oarecum),. O carte  pentru toate  vârstele. Pentru   copii, pentru că îi învață  demnitatea, curajul, respectul,  iubirea pentru semeni, pentru  că   îi aruncă în iureșul vieții , așa  cum este  ea:dură, dar și frumoasă,  plină  de neprevăzut,  incitantă , mereu  la pândă, ca o fiară.  Deloc  plictisitoare.
Mă întreb  de  ce  din  în programa școlară   de Limba și Literatura  Română, la  capitolul ”  Joacă  și  jocuri„, tocmai o asemenea   extraordinară carte  nu este  consemnată.  
 Nu ar trebui să lipsească, nicicum,  din lectura obligatorie   pentru clasa a  VIII-a.
Taică-tău are dreptate. Păsările  călătoare nu fac altceva  decât să cânte, spre desfătarea noastră. Ele nu strică grădinile oamenilor, nu-și fac cuibul în lanurile de porumb, în schimb,  își pun  tot sufletul cântând pentru noi.
De asta  este  păcat  să ucizi o pasăre cântătoare„.

Din cauza răutății necontrolate a adulților,  universul copilăriei  se  poate  prăbuși. Inima lui, a  copilului, se  simte  apăsată, între zidurile unei  închisori ”Am simțit cum mă apasă zidurile unui adevărat penitenciar tapetat  cu stambă roz scrobită și, pentru a  doua  oară,  m-am gândit să  fug de acasă. Neîntârziat”(179)( Scout Finch, fetița  fără  mamă, crescută  de  tatăl ei, un  avocat cu  înalte repere  morale  , ajutat de  o  negresă  devotată, Calpurnia)
O carte pentru părinții aflați în dificultate,  mai ales  dacă   doar pe umerii unuia dintre ei  apasă  problemele educării  copiilor, despre adulți, cu  pregătire, religie,  situații familiale  diferite” Gloata e compusă întotdeauna din oameni, oricum ar fi  ei.Iar azi-noapte, domnul  Cunningham făcea parte și el dintr-o gloată, totuși   mai era  încă om. În orice  orășel din Sud,  orice gloată este întotdeauna formată  din oameni cunoscuți, ceea ce nu pledează în  favoarea lor,  nu-i așa?   (  207)- dialog între  tată și  fiul  său, de 13 ani,   Jem.
 O carte  despre   legi  scrise  și nescrise, despre neobosita luptă  dintre  bine și rău„„când am să  mă fac eu  mai mare, reluă Dill ideea,  cred  că am să mă fac clovn.. 
Jem și cu  mine ne-am privit înmărmuriți.
_  Da, da,  ce  vă uitați așa? Clovn. Nimic nu-i oprit pe lumea asta. afară  de un  singur lucru:  să  râzi de ceilalți. Așa  că am să intru  la circ și am să  râd de ei de am să   mă stric.” 
Trei  copii, Scouth , fratele ei, Jem,mai mare  decât ea  cu patru ani, și prietenul  lor, Dill, asistă, pe ascuns,   în orășelul lor  Maycomb , din Alabama,   la un proces intentat  unui   bărbat  de  culoare,  acuzat, pe nedrept,  că ar fi  violat o tânără albă. Apărătorul  este Atticus Finch,   tatăl  lui  Jem și al  lui Scouth . Se pierde  procesul, pentru  că  jurații  votează ”vinovat”, nevinovatul se   sinucide,  orașul decade moral,  cel mai  rău  om al comunității, încercând  să-l pedepsească  pe avocat,  ucigându-i  copiii, în întunericul  nopții,  sfârșește   tragic, 
„-N-oi fi eu  eu cine  știe  cine, domnule  Finch, dar șeriful ținutului  Maycomb tot sunt deocamdată, și spun că Bob  Ewell a  căzut singur în propriul său  cuțit”. 
  Copiii cresc,  dispar  spaimele  cu  Bau/ Bau, în vreme  ce  tatăl  devine   un  model   adevărat  pentru  copiii lui,  cărora  puține au  fost dificultățile  pe care el le-a ascuns.
Impresionată  de  privirea pierdută a  tatălui , care avea  nevoie de îmbărbătare, Scout îl îmbrățișează  cât poate ea  de tare.
”   -Păi, ar fi ca și cum ai vrea  să ucizi o pasăre cântătoare, nu-i așa?”
O carte  rotundă, în cuprinsul  căreia  fiecare  pagină  cultivă sumedenie de trăiri, că poți fi, în același timp,  copil și adult, uimit și  iarăși uimit, de miracolul  vieții.
„  Bine zicea  Atticus:nu-l poți înțelege  pe altul dacă  nu-ți  pui papucii lui  și nu umbli cu ei”(366) 
  O  prietenie  deosebit  de  frumoasă îi unește  pe  cei  trei, tatăl , Scouth și  Jem, copiii fiind  convinși că  familia lor  este  înrudită prin legături de sânge sau de alianță cu aproape  toate familiile din  bătrânul oraș.

 O carte  care, ca și ”http://incertitudini2008.blogspot.ro/2010/01/de-veghe-in-lanul-de-sec„, îmi place  atât de  mult , de parcă ar face parte din sufletul meu.  

15 comentarii:

  1. Imi amintesc ca am citit cartea asta in clasa a VIII-a. Mi-a imprumutat-o diriginta mea, profesoara de Limba romana si mi-a placut extrem de mult. Muulti ani, cand eram intrebata care e cartea mea preferata, pe aceasta o aminteam. Acum nu-mi mai amintesc absolut nimic din actiunea cartii, am ramas doar cu impresaia aceea de carte care m-a bucurat. Sigur imi va placea sa o recitesc si voi incerca sa fac rost de ea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Așa se întâmplă.
    Îmi spuneam că,dacă aș fi întrebată care a fost cartea care m-a impresionat profund, aș răspunde: ~Gran Canaria~`.
    Încercând să - explic de ce aș face asta, mi-am dat seama că nu-mi aminteam perfect decât finalul.
    Aşa că am recitit+o.
    A fost extraordinar!

    RăspundețiȘtergere
  3. Din cauza răutății necontrolate a adulților, universul copilăriei se poate prăbuși. Inima lui, a copilului, se simte apăsată, între zidurile unei închisori

    Citeam ieri:
    "Prostia este sora cea mai apropiata a rautatii"-Sofocle

    RăspundețiȘtergere
  4. Aveam un coleg de cancelarie. Coleg și de specialitate.
    Într-o toamnă, avea câțiva băieți la corigență.( am constatat, de-a lungul anilor, că, foarte, foarte rare cazuri, elevii amânați pentru toamnă fac minime progrese)
    După ce i-a ascultat și bineînțeles că respectivii copii nu se deșteptaseră deloc peste vară, încolonați, i-a adus în cancelarie, cerându-le să spună într-un glasa: ~sunt un prost, domnul diriginte ne-a trecut de milă~.
    Da, am avut cu el o răfuială strașnică, drept care, peste alți câțiva ani, s-a răzbunat cum a știut el mai urât.
    Dacă eu nu uit,cum să uite copiii de atunci, astăzi adulți?

    RăspundețiȘtergere
  5. Depinde de copii...unii merita exact asa cum a procedat acel profesor!Sa fie constienti ca din mila au trecut,si ca sunt prosti!Altminteri mai tarziu nu-si mai vad de lungul nasului si devin mitocani !Sunt fr patit..prostia nu are scuze, o spun dupa n de meditatie pe acest subiect!!!!
    "Prostia este diavolul!"-Werner Herzog
    O spun si n teologi...candva am luat-o ca o exagerare dar exact asa este!

    A nu se confunda cel sarac cu duhul cu prostul!

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu te înțeleg. Copilul tot copil este. Cum să-l umilești astfel? Se va înrăi, va ajunge să-i umilească și el pe alții.
    Cam așa ajung unii brute.

    RăspundețiȘtergere
  7. Dar profesorul nu este umilit cand elevul nu asculta , raspunde obraznic si injura?
    Daca au trecut de mila,sa o spuna tare ,sa le intre bine in cap ca din mila au trecut!
    Stii ce fac multi copii care trec din mila/au copiat..merg acasa si spun parintilor fr plini de sine..am trecut!/am luat 10!
    Corect era sa nu-i treaca...dar i-a fost mila,ca de, sunt copii...repet,depinde de copii!
    Unii chiar nu a minte suficienta,programa are exigente prea mari pt nivelul lor.
    Cel sarac cu duhul,are respect,asculta,este recunoscator...merita trecut dat fiind faptul ca nu exista o programa diferentiata ...cel obraznic si prost din rautate,nu!
    Astazi lejer ajung si studenti la o facultate privata,,,si ne mai mira ce avocati,doctori,profesori,politicieni etc avem!
    Corectia se face de mic!
    Azi tot prostul pretinde ca stie,ca poate,ca merita!
    Si astia se infig bine ,au tupeu nu gluma cand e vb sa parvina!

    RăspundețiȘtergere
  8. O voi spune mereu: toate greșelile ( mari sau mici) ale copiilor încep de la adulți.
    Un copil care nu știe carte trebuie să rămână repetent. Nu prin umilire, că este mai prost decât alții. Pur și simplu , pentru că nivelul lui nu este pentru clasa a VII-a, ci pentru a VI_A.
    Cei la care te referi tu sunt tot anomalii ale adulților: familie, școală, societate.
    Nimeni nu le explică , limpede, cine sunt ei, cei reali. Copiii aceștia cresc fals, denaturat. Și da, ajung în vârful ierarhiei sociale, crezând că totul li se cuvine.
    Spre disperarea multora, care sunt oameni la locul lor.

    RăspundețiȘtergere
  9. Cum iti explici atunci ca unii copii care sunt crescuti intr-un mediu prost(ex cei din orfelinat),care au un anturaj nefavorabil,,,isi pastreaza totusi decenta si bunul simt comportamental?
    Chiar recent am vazut un caz de copil abandonat la nastere,mama lui l-a vazut pt cateva minute prin clasa a 8-a si i-a spus ca mai bine il avorta!
    El a facut doua facultati ,este actualmente director de scoala intr-o comuna!
    Unii se scuza dand vina pe adulti,familie,scoala...altii, in aceleasi conditii nefavorabile ,se straduiesc ,au respect,bun simt,invata!Exista ceva tainic,interior ce tine de har divin ! El dicteaza cum sa fii indiferent de contextul educatioalal !Cand nu este asa,cazul prostiei,e ceva venit dintr-o tabara adversa divinitatii!E de la rau semintie!Doar astfel imi pot explica multe!

    "In lumea asta sunt mai multi prosti decat oameni!"-Heine
    Asadar,prostii(mitocanii) nu sunt oameni!Subscriu 100% !Nu pt ca nu au invatat ,ci pur si simplu pt ca asa sunt ei,neoameni!

    RăspundețiȘtergere
  10. Mereu vor fi excepții. Peste tot.

    „Există ceva tainic,interior ce ține de har divin ! El dictează cum să fii indiferent de contextul educațional„

    RăspundețiȘtergere
  11. Asadar "pozitia Copilului" e mic copil prin limbaj licentios pe alocuri..si alte filme romanesti actuale!Suntem o natiune fr vulgara ???

    RăspundețiȘtergere
  12. Da, cred că suntem o națiune vulgară, de îndată ce înjurăturile cel mai des folosite sunt adresate lui Dumnezeu și altele mamei.

    RăspundețiȘtergere
  13. Iubita e si mama!De ce nu tinem partea asta de vulg intr-un sertar strict personal?Una este sa injuri in sinea ta si alta in public cum atat de des zilnic constat!Inteleg o injuratura la mare suparare,necaz,conflict..dar sa faci din ea un fel de a fi in limbaj ..e distanta mare ca de la pamant la cer!

    RăspundețiȘtergere
  14. Complicată ființă este omul.
    De ce sunt criminali/ violatori...?

    Cât despre poeziile acelea, habar nu aveam. Știam că a scris și poezii ciudate, dar sunt oripilată.
    Dacă este să ne gândim la titlul unui poem al său, am zice că „înger și demon„ ar sălășlui laolaltă, așa-i?

    RăspundețiȘtergere
  15. Stiu despre Creanga,stiu o poveste...dar acolo e acel umor de taran mucalit,ii resimt stilul,,,aici insa e ceva prea...ma abtin!

    RăspundețiȘtergere