(povești pentru prieteni)
Într-o vară, cred că era prin 2006, am urcat la Meteora.Excursie interesantă, a fost și o croazieră pe Marea Egee, am văzut de la distanța permisă Athosul. Grecii , ca multe alte nații, știu să-și pună în valoare toate locurile care atrag nu doar ochiul.
De acolo, de sus, de la înălțimea Meteorei, gândurile mele alergau nestăvilite,am meditat, atât cât am avut vreme ( în excursiile organizate mereu este grabă), asupra a ceea ce poate face omul.
Cum modelează el asprimile sălbatice. Cum îmblânzește el, poate chiar cu prețul unor vieți, înălțimea, timpul, spațiul.
De ce o face doar el știe.
În urmă cu ceva timp,aflându-mă în drum spre Câmpulung de Argeș, venind dinspre Târgoviște, am zărit, din fuga mașinii, undeva sus, acolo unde văzduhul mângâie cu gene albastre verdele pădurii ( câtă a mai rămas) și albeața colțuroasă de stâncă, silueta unei zidiri suspendate, dominând parcă totul.
Nu ne puteam opri, mereu este ceva care te cheamă altundeva, telefonul meu a prins prea puțin din măreția clipei, veneau mașini din spate, altele treceau pe lângă noi....
Am rămas cu gândul la asemănarea stâncii dăltuite în piatră, la Cetățeni, cu Meteora verii grecești.
Vezi tu cum suntem noi făcuți? alergăm prin locuri străine, ne înghesuim cu bagaje, stări și nesomn, prin autocare și avioane, mergem pe la alții, când, doar la câteva zeci de kilometri, de casă, natura asta bună, măreață și frumoasă ne-a înzestrat cu atâtea uimitoare priveliști.
Istoria lui Negru Vodă, sacru, tragism, omul și arcul, poate Gebeleizis, legendă , divinitate, spirit creștin,pietre și tărie, fortificație,taine și sihăstrie, lacrimi, tămăduire, sacrificiu, trepte în stâncă,fereastră spre Cer!
Dacă ai vreme, dacă nu ai, fă-ți, o să-mi fac, poate, și eu, voi vedea cum, trebuie să ajungem acolo sus, unde
”îți pare că ești altul. Te simți mai aproape de Dumnezeu și gândurile te năpădesc, de nu știi pe care să alegi. Abia crezi că ai apucat pe unul, și alte zece, cincisprezece te coprind. Un fel de teamă neînțeleasă ți se strecoară în inimă; rămâi uimit de atâta mare mărire și pari că ești pe altă lume„.
( Petre Ispirescu despre Mănăstirea Cetățuia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.