ca un suflet captiv

 De câteva ori pe an, mă opresc în fața ei.

Plouă sau clipocesc  raza  vesele, arde  soarele, ninge  cu nemiluita,  ea  nu clipește. 

 Așteaptă, rezistă, nu-i pasă?

   Casele or fi având și ele  gânduri?

 Prin fața ferestrelor lor vor mai fi alunecând amintiri?💓