Să trăim bine!

Ca profesoară, am fost dirigintă și înainte de 89, dar  și după.

Conținutul vechilor programe de educare a elevului de  gimnaziu era organizat respectând  niște componente: 

educație civico-etică, sanitară, de formare profesională, circulație pe drumurile publice  etc.

Prin 1987, viața  devenise  foarte grea, mă refer la  traiul omului de la  bloc, pentru că eu și elevii mei locuiam în același cartier.

Într-o zi,  la  clasa a V-a, a  cărei dirigintă eram, tema se referea la  educația sanitară:

”Minte sănătoasă, în corp  sănătos”.

Vorbesc eu, vorbesc  elevii, spunem lucruri frumoase despre rolul esențial, în viața fiecăruia al apei, al săpunului, al pastei și al periuței de dinți.

Despre  cât de bine ne poate fi tuturor, dacă respectăm niște norme esențiale de viață și de comportament.

Se ridică un băiețel  blond, pistruiat; bineînțeles  că îi rețin numele, cum să fi uitat lacrimile din ochii lui și pumnii mici, strânși? 

 De altfel, în lista mea de prieteni de pe fb sunt doi dintre colegii lui  de clasă.

Cu o  deznădejde  peste care  plutea revolta, copilul spune  că seara, pe rând, toți ai casei ( patru) se spală  pe picioare, în  apa din  același  lighean.

Nu știu  ce am spus...imaginea aceea  și liniștea apăsătoare din clasă  mi s-au lipit de suflet.

Ca o etichetă pe  un ghiozdan de  copil, care duce în ranița lui  speranța  că  mâine ar trebui să fie mai bine.

Deunăzi, uitându-mă  fără să vreau pe lista unde se afișează componentele consumului fiecărui proprietar de apartament, pe număr  de persoane,sentimentul pe care atâția ani l-am  ținut captiv  în  memorie a țâșnit  cu intensitatea durerii de odinioară.

În această„peroadă”, în care aleșii neamului „ne duc cu zăhărelul ”( expresia  am  luat-o de la un prieten, care le cerea „ musafirilor” să o explice), astăzi, în octombrie 2021, sunt persoane care  consumă  lunar  1/2 metru cub de apă. 

M-am gândit la  blânda cugetare  latinească” Sol  lucet omnibus”,  care  adună în câteva  cuvinte ideea  că ne  naștem  egali în fața  vieții, că roadele pământului  sunt dăruite tuturor, că legile sunt aceleași pentru toată  lumea, așa  cum  Soarele își trimite  razele  binefăcătoare  pentru toți  pământenii.

 Totuși,  imediat, realitatea  m-a tras serios de mânecă.

 Am zărit, la  un   pas  de  masa pe care țin calculatorul cartea unui străvechi  gânditor, care  spune că păstorii poporului trebuie să cunoască semnele furtunilor din statul pe care îl cârmuiesc, care seamănă cu acelea care apar înaintea echinocțiilor...